Ape otrăvite…
Azi trăim ca Biserică, o vreme grea, grozavă, când Diavolul se luptă să arunce gunoaie în izvoarele noastre. Acesta este scopul lui suprem. O apă otrăvită aduce moarte, seamănă moarte. În vechime el putea cuceri o cetate atunci când îi tăia accesul la apă sau otrăvea apa. Cea mai simplă metodă era de a arunca gunoaie în izvoare sau fântâni.
Aceasta este și metoda neamului nostru. Este metodă pe care o folosim încă atunci când vrem să ucidem pe alți cu vorbe… Care sunt aceste gunoaie? Dacă privim cu atenție contextul spiritual, și dacă suntem sinceri vom găsi rapid, răspunsul. Îl găsim în noi, în Scriptură…
1. Influența lumii. Atracția este irezistibilă. Oferta este diversificată. Intențiile bune nu sunt întodeauna morale sau biblice.Trăim în lume dar nu trebuie să acceptăm să ne lăsam călăuziți de principiile sau lipsa acestora din sânul ei.
2. Instutionalizarea, formalialismul, ritualurile, obiceiurile, formele. Sunt cuvinte ce descriu o stare, o realitate cu care ne confruntam. Uneori, de dragul unor „tradiții”, înăbușim glasul Duhului. Există pericolul de a deveni, pe zi ce trece, o instituție și, din nefericire, un club…Pierdem pasiunea, spontaneitatea. Aici este pericolul!
3. Izolarea bisericii de lume.Biserica este asemănată deseori cu o cetate, este un adevăr biblic. Însă nu o cetate izolată. Închidem ușa păcatului, dar trebuie să ne deschidem ușa către oameni! Se construiesc catedrale în care noi oameni ne închidem. Înăuntru ne simțim bine, confortabil, dormim de-a binelea…Afară este misiunea noastră. Acolo trebuie să fie canalizată slujirea noastră. Sunt atâția care au nevoie de lumină…
4. Invidualismul. Credem că doar noi trebuie să contăm. Aceasta este ispita pe care trebuie s-o învingem. În DEX, egoismul este definit ca “Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și nesocotirea intereselor altora”.În creștinism cel de lângă contează… aici este secretul biruinței.Invidualismul este un pericol real pe care îl putem învinge prin iubirea de Dumnezeu și aproapele.
5. Imoralitatea, moravurile sociale. Poate că aceastea sunt cele mai mari pericole. Diavolul are un aliat de nădejde: firea pământească. Este „capul de pod” din noi, pe care Diavolul îl folosește pentru a ne cuceri ! Ne ațâță simțurile, folosindu-se de ochi…Există azi Dezmăț, Destrăbălare…
Putem însă birui! Prin EL, pentru EL!Cum? Veghează! Vorbește (cu Dumnezeu, despre Dumnezeu), ai Voință!
Totul este cu putință celui ce crede!
arunce gunoaie în izvoarele noastre. Acesta este scopul lui suprem. O apă otrăvită aduce moarte, seamănă moarte. În vechim el putea cuceri o cetate atunci când îi tăia accesul la apă sau otrăvea apa. Cea mai simplă metodă era de a arunca gunoaie în izvoare sau fântâni.
Aceasta este și metoda neamului nostru. Este metodă pe care o folosim încă atunci când vrem să ucidem pe alți cu vorbe… Care sunt aceste gunoaie? Dacă privim cu atenție contextul spiritual, și dacă suntem sinceri vom găsi rapid, răspunsul. Îl găsim în noi, în Scriptură…
1. Influența lumii. Atracția este irezistibilă. Oferta este diversificată. Intențiile bune nu sunt întodeauna morale sau biblice.Trăim în lume dar nu trebuie să acceptăm să ne lăsam călăuziți de principiile sau lipsa acestora din sânul ei.
2. Instutionalizarea, formalialismul, ritualurile, obiceiurile, formele. Sunt cuvinte ce descriu o stare, o realitate cu care ne confruntam. Uneori, de dragul unor „tradiții”, înăbușim glasul Duhului. Există pericolul de a deveni, pe zi ce trece, o instituție și, din nefericire, un club…Pierdem pasiunea, spontaneitatea. Aici este pericolul!
3. Izolarea bisericii de lume.Biserica este asemănată deseori cu o cetate, este un adevăr biblic. Însă nu o cetate izolată. Închidem ușa păcatului, dar trebuie să ne deschidem ușa către oameni! Se construiesc catedrale în care noi oameni ne închidem. Înăuntru ne simțim bine, confortabil, dormim de-a binelea…Afară este misiunea noastră. Acolo trebuie să fie canalizată slujirea noastră. Sunt atâția care au nevoie de lumină…
4. Invidualismul. Credem că doar noi trebuie să contăm. Aceasta este ispita pe care trebuie s-o învingem. În DEX, egoismul este definit ca “Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și nesocotirea intereselor altora”.În creștinism cel de lângă contează… aici este secretul biruinței.Invidualismul este un pericol real pe care îl putem învinge prin iubirea de Dumnezeu și aproapele.
5. Imoralitatea, moravurile sociale. Poate că aceastea sunt cele mai mari pericole. Diavolul are un aliat de nădejde: firea pământească. Este „capul de pod” din noi, pe care Diavolul îl folosește pentru a ne cuceri ! Ne ațâță simțurile, folosindu-se de ochi…Există azi Dezmăț, Destrăbălare…
Putem însă birui! Prin EL, pentru EL!Cum? Veghează! Vorbește (cu Dumnezeu, despre Dumnezeu), ai Voință!
Totul este cu putință celui ce crede!
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
