SEMNELE SFÂRȘITULUI Episodul 4 – Prigoana credincioșilor

(Ura lumii și purificarea credinței)

„Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; și veți fi urâți de toate neamurile din pricina Numelui Meu. Atunci mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.” (Matei 24:9-10)

Prigoana nu este un accident al istoriei creștine, ci o constantă. Din primele secole, Biserica a fost marcată de suferință. Hristos Însuși i-a avertizat pe ucenici: „Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni.” (Ioan 15:20).

Acest avertisment rămâne actual: creștinismul nu promite o viață confortabilă, ci o fidelitate care costă.

Analiză biblică și teologică

Dimensiunea universală: „Veți fi urâți de toate neamurile” – prigoana nu aparține doar unui context istoric, ci se extinde până la sfârșit. Dimensiunea relațională: „Se vor vinde unii pe alții” – nu doar dușmanii externi, ci și trădările interne sunt realități dureroase. Dimensiunea spirituală: Prigoana testează autenticitatea credinței. Ea devine un filtru care separă mărturisirea superficială de loialitatea profundă.

Argumentație

De ce permite Dumnezeu prigoana?

Purifică Biserica – credința comodă dispare, rămâne doar cea autentică. Mărturisește lumii – sângele martirilor a fost mereu „sămânța Bisericii” (Tertulian). Leagă Biserica de Hristos – prigoana nu este doar împotriva credincioșilor, ci împotriva lui Hristos Însuși (Faptele Apostolilor 9:4: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”).

Aplicație pentru creștinii contemporani

Prigoana dură: În multe locuri din lume, creștinii încă sunt arestați, marginalizați sau chiar uciși pentru credința lor (Asia, Africa, Orientul Mijlociu). Biserica globală trebuie să rămână solidară cu acești frați și surori. Prigoana subtilă: În societățile occidentale, creștinii nu sunt aruncați în închisori, dar sunt marginalizați cultural, ironizați în mass-media sau excluși din spațiul public. Testul loialității: Presiunile lumii moderne (conformismul, corectitudinea politică, secularismul agresiv) pun la încercare fidelitatea credinței. Nu ne mai vinde statul, ci uneori comoditatea sau frica noastră. Chemarea la solidaritate: În fața prigoanei, Biserica nu trebuie să se divizeze, ci să se unească. În vremuri grele, unitatea devine mărturia cea mai puternică.

Concluzie

Prigoana credincioșilor nu este doar o amenințare, ci și o oportunitate. Ea dezvăluie autenticitatea credinței, aduce Biserica mai aproape de Domnul ei și devine un martor pentru lume.

Pentru creștinul contemporan, întrebarea nu este „vom fi prigoniți?”, ci „vom rămâne credincioși când vom fi prigoniți?”.

„Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor.” (Matei 5:10) 🌿