„Roadele care cresc în tăcere”

După 27 de ani de slujire în Reșița, culeg roadele harului

Au trecut 27 de ani de când am pășit pe acest drum al slujirii în Reșița. Nu a fost un simplu traseu profesional, ci o călătorie de inimă, de chemare, de dăruire. Mi-am investit inima în oameni, în copii, în familii, în cuvântul rostit cu credință și în rugăciunea rostită cu lacrimi.

Am ars – și ard încă – nu de ambiție, ci de pasiune pentru ceea ce Dumnezeu mi-a încredințat. Am văzut copii aduși la binecuvântare, purtați în brațele părinților cu emoție. I-am privit crescând sub ocrotirea Cuvântului, i-am condus la botez, le-am fost alături când și-au rostit legămintele de căsătorie, iar astăzi am avut harul să le binecuvântez copiii.

Este o taină adâncă și o răsplată care nu se poate cuprinde în cuvinte: să vezi generații trecând prin cercul harului și să știi că undeva, într-un colț de inimă, ai fost parte din această lucrare nevăzută, dar eternă.

Slujirea nu e despre a face lucruri mari, ci despre a fi statornic în lucrurile mici. Despre a fi acolo, clipă de clipă, anotimp după anotimp. Să semeni cu credință, chiar și atunci când nu vezi rodul imediat și să te bucuri când, într-o zi Dumnezeu îți îngăduie să vezi spicele legănându-se în lumină.

Mi-am investit inima în acest oraș, în această biserică, în oamenii pe care Dumnezeu mi i-a dat să-i păstoresc. Și da, după 27 de ani, pot spune cu recunoștință: culeg roadele harului.

Ard în continuare. Și cât timp va mai fi jar pe altar, mă rog să fiu lumină, nu doar flacără. Să rămân credincios Celui ce m-a chemat și celor încredințați mie.

Toată mulțumirea mea se îndreaptă spre Dumnezeu – Cel care m-a chemat, m-a ținut și m-a însoțit. În slăbiciune, El a fost tăria mea. În tăcere, El a fost glasul meu. În tot ce am făcut și tot ce urmează să fac, fie slava doar a Lui.

„Iar Acestuia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale – singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru – prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie slavă, mărire, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum, și în veci. Amin.” (Iuda 24-25)

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan