Povara sfântă a grijii pentru Biserică
„Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.”— 2 Corinteni 11:28
Apostolul Pavel dezvăluie, în aceste cuvinte, esența unei slujiri autentice: o inimă care poartă zilnic grija Bisericii.
Dincolo de suferințe, prigoniri și lipsuri, el simte o povară continuă — nu una impusă de oameni, ci asumată din iubire pentru Trupul lui Hristos.
Aceasta nu este o grijă administrativă, ci una duhovnicească: durerea pentru cei slabi, frământarea pentru cei rătăciți, bucuria pentru cei ce cresc în credință.
În acest sens, Pavel nu doar predică, ci trăiește solidaritatea spirituală cu fiecare comunitate creștină.
O astfel de inimă nu se odihnește ușor.
Ea se roagă, veghează, plânge și mulțumește.
Este inima celui care înțelege că Biserica nu e o instituție, ci o familie sfântă, pentru care merită să te lași apăsat de griji sfinte.
Să ne rugăm, așadar, ca Dumnezeu să ne dăruiască aceeași povară a iubirii:
o grijă curată, constantă, și o inimă care poartă pe alții în rugăciune.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
