Oglindă, oglinjoară, care-i cea mai frumoasă biserică din țară?

Biserica este în căutare de lucrări și elemente care să o distingă, reprezinte și evidențieze în piață.

În anumite situații stilul muzical este centrul de greutate.
În altele, socializarea sau grupurile de casă preiau conducerea.
În anumite comunități întâlnirile de tineret sau lucrarea cu copiii sunt emblematice pentru biserică.
În altele, păstorul este atracția principală sau anumiți lideri de închinare.
În unele biserici degajamentul și lejeritatea în îmbrăcăminte și exprimare sunt reprezentative.
Și lista poate continua.

Ideea de bază este că treptat aceste programe, stiluri și exprimări devin identitare și trebuie să suporte toată greutatea bisericii. Ele absorb cele mai multe resurse și au rolul să facă biserica să meargă în continuare, să aducă oameni și să întrețină prospețimea comunității.

La un moment dat însă, ele se vor deșira sub presiunea așteptărilor și a presiunilor. Ceea ce înseamnă că au fost pe nedrept alese ca elemente centrale.

Prin urmare, aș spune că identiatea bisericii stă tocmai în faptul că ea este mereu în mișcare. Ea este o comunitate a trimișilor lui Dumnezeu, a celor chemati și împrăștiați în același timp să strângă oamenii pentru împărăția lui Dumnezeu. Da, predicarea, sacramentele și închinarea biblică sunt constitutive, fără ele nu avem biserică. Dar când acestea nu pun biserica în mișcare, când nu fugăresc biserica dincolo de zidurile ei, ceva nu miroase bine.

Identitatea de bază a bisericii, în jurul căreia trebuie construit este aceea de biserică trimisă, mereu în mișcare, misionară, care mereu cheamă și formează oameni pentru împărăția lui Cristos.

David Lavric