O VORBĂ BUNĂ
Mergând pe stradă, scriitorul rus Lev Tolstoi a întâlnit la un moment dat un cerșetor. Imediat și-a scos portofelul pentru a da un ban cerșetorului. Însă portofelul era gol. S-a întors către acel bărbat și a zis:
- Fratele meu, îmi pare rău, dar nu am nimic să-ți dau.
Cerșetorul s-a luminat la față și i-a zis:
- Mi-ai dat mai mult decât ți-am cerut. M-ai numit fratele tău !
Vorbirea este un mare dar dăruit omului de către Creator. Cum ar arăta omenirea fără vorbire ? Cuvintele au o putere incredibilă. Ele pot răni sau vindeca. Un cuvânt neatent poate aprinde o ceartă. Un cuvânt nemilos poate distruge o viață. Un cuvânt brutal poate lovi și ucide. Un cuvânt plin de bucurie poate lumina ziua celuilalt. Un cuvânt potrivit poate ridica apăsarea.
În ciuda potențialului distructiv al cuvintelor, adevărul minunat este că de asemenea cuvintele pot vindeca. Ele pot fi un leac alinător sau ca o rază de soare care pătrunde într-o încăpere întunecoasă. Totul depinde de starea inimii celui care vorbește. În școala Domnului și Mântuitorului nostru putem învăța ce înseamnă o vorbire cu har, dreasă cu sare, o vorbire care să încurajeze pe cel doborât de întristare.
„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să vă răspundeți fiecăruia.” (Coloseni 4:6)
