NU FI JUDECĂTORUL CELUI CARE SUFERĂ!
Când un suflet este zdrobit, are nevoie de milă, nu de mustrare!
„Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.”
Iov 6:14
Ce cuvinte tulburătoare! Ce strigăt al unui om zdrobit de suferință!
Iov pierduse aproape totul: copiii, averea, sănătatea și liniștea sufletească.
În mijlocul durerii, prietenii au venit să-l mângâie. Dar, în loc să-i aline suferința, au început să-i caute vinovăția!
CE DUREROS ESTE SĂ FII LOVIT DE VIAȚĂ ȘI JUDECAT DE CEI DE LA CARE AȘTEPTAI MÂNGÂIERE!
Iov nu cerea să-i fie aprobată orice reacție. Cereа milă, înțelegere și prietenie în mijlocul durerii.
TREI DATORII FAȚĂ DE OMUL CARE SUFERĂ
1. MILĂ, NU MUSTRARE!
Nu orice lacrimă ascunde un păcat.
Nu orice suferință este o pedeapsă.
Nu orice om căzut are nevoie de o predică!
Uneori, cel mai profund mesaj pe care îl poți transmite este să stai lângă omul îndurerat și să-i spui:
„SUNT AICI. NU EȘTI SINGUR!”
2. MÂNGÂIERE, NU MORALIZARE!
Este ușor să dai sfaturi când nu tu porți povara.
Este ușor să vorbești despre răbdare când nu tu treci prin încercare.
Este ușor să judeci lacrimile altuia când ochii tăi sunt uscați.
Dar adevărata dragoste nu transformă suferința aproapelui într-un tribunal!
NU ADĂUGA GREUTATE PE UMERII OMULUI PE CARE VIAȚA L-A ÎNGENUNCHEAT!
3. MISERICORDIE, NU MARGINALIZARE!
Când omul suferă, uneori spune lucruri pe care nu le-ar spune în zilele de liniște.
Poate este confuz. Poate este descurajat. Poate credința lui trece printr-o criză.
Nu-l abandona!
Nu-i justifica greșelile, dar nici nu-l lipsi de dragoste!
„Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng.”
Romani 12:15
Dragul meu, trăim într-o lume în care oamenii sunt repede judecați și prea rar ascultați.
Avem opinii pentru fiecare problemă, dar uneori prea puțină compasiune pentru fiecare persoană!
BISERICA TREBUIE SĂ FIE UN LOC ÎN CARE CEI RĂNIȚI GĂSESC MÂNGÂIERE, NU ÎNCĂ O RANĂ!
Poate astăzi cineva de lângă tine trece printr-o încercare cumplită.
Nu-i cere să fie puternic în fiecare clipă.
Nu-i spune că lacrimile sunt semnul lipsei de credință.
Nu-i explica în grabă de ce suferă.
ASCULTĂ-L! ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-L! ROAGĂ-TE CU EL!
UN PRIETEN ADEVĂRAT NU ESTE CEL CARE ÎȚI EXPLICĂ ÎNTOTDEAUNA DUREREA, CI CEL CARE NU TE PĂRĂSEȘTE CÂND TE DOARE!
Și nu uita:
DUMNEZEU NU NE-A CHEMAT SĂ FIM ACUZATORII CELOR ÎNDURERAȚI, CI PURTĂTORI AI MÂNGÂIERII SALE!
Grijă de suflet! Dar și de sufletul celui care plânge lângă tine!
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
