👋 Bine ați venit pe dininimapentrutine.ro!
15 martie 2025
Pastorale

Nibhaz și Tartac

  • 25 februarie 2025
  • Citești în 2 minute
  • 116 Vizualizări
Nibhaz și Tartac

Versetul din 2 Împărați 17:31 descrie practicile idolatre ale popoarelor străine aduse de asirieni pentru a locui în Israel, după exilarea israeliților. Fiecare popor își aducea propriile divinități și ritualuri, care erau abominații în ochii Domnului. Iată câteva detalii despre zeii și practicile menționate:

Context istoric

După ce regatul de nord al Israelului a fost cucerit de asirieni (722 î.Hr.), locuitorii săi au fost deportați, iar regiunea a fost repopulată cu oameni din diverse națiuni (Ava, Sefarvaim etc.).

Aceste popoare și-au păstrat religia păgână, introducând culte străine care includeau ritualuri șocante pentru israeliteni, cum ar fi sacrificiile umane.

Divinități menționate

1. Nibhaz și Tartac (zei ai celor din Ava):

Informațiile biblice despre acești zei sunt limitate.

Se crede că Nibhaz ar putea fi o divinitate legată de animale, iar Tartac ar putea fi asociat cu un cult demonic. Unii comentatori sugerează că reprezentările acestor zei aveau forme grotesce, Nibhaz fiind asociat cu un câine sau un alt animal sălbatic.

2. Adramelec și Anamelec (zei ai Sefarvaimului):

Sefarvaim era o regiune identificată cu Mesopotamia sau Siria.

Adramelec (al cărui nume înseamnă „regele este măreț”) și Anamelec erau zei pentru care se practicau sacrificii umane. Aceste ritualuri includeau arderea copiilor în foc, simbolizând devotamentul absolut către zei.

Aceste sacrificii erau o formă extremă de idolatrie condamnată vehement în Legea Mozaică (Deuteronomul 18:10).


Semnificație teologică

Consecința idolatriei: Amestecul cu aceste popoare și acceptarea practicilor lor idolatre este văzut în Biblie ca o continuare a decăderii spirituale a Israelului.

Judecata divină: Aceste practici păgâne sunt prezentate ca fiind o insultă la adresa sfințeniei lui Dumnezeu, ceea ce a atras judecata asupra celor care le-au practicat.

Relevanța acestui verset

Textul subliniază contrastul dintre închinarea exclusivă cerută de Dumnezeu și idolatria popoarelor străine.

Este o lecție spirituală despre pericolul compromisului religios și al amestecului credinței adevărate cu practici păgâne.

Dacă dorești să discutăm mai pe larg despre simbolismul acestor zei sau despre implicațiile teologice, anunță-mă!

Articolul anterior