Necredința – Buturuga care duce la moarte
Un om căzut în râu a avut două opțiuni: o frânghie subțire, dar sigură, sau o buturugă mare, dar periculoasă. Alegând ce părea mai puternic, și-a găsit sfârșitul. Această alegorie ilustrează realitatea spirituală a necredinței: omul caută siguranță în ceea ce pare solid, dar fără fundament divin, ajunge la pieire.
Astăzi, Biserica se confruntă mai mult ca oricând cu spiritul de independență, indiferența față de dragostea lui Dumnezeu și idolatria. Toate acestea hrănesc necredința, o stare care duce la moartea sufletului.
Ce este necredința?
- Necredința este păcatul care apare și se manifestă în absența lui Dumnezeu
„Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să se îndepărteze de Dumnezeul cel viu.” (Evrei 3:12) - Necredința înseamnă trăirea prin vedere, nu prin credință
„Fiindcă umblăm prin credință, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7) - Necredința este un refuz al harului divin
„Dar fariseii și învățătorii Legii au nesocotit voia lui Dumnezeu pentru ei și nu s-au botezat de Ioan.” (Marcu 11:31) - Necredința este o stare a inimii care respinge Cuvântul lui Dumnezeu
„Atunci își vor aduce aminte de Mine, pentru că le-am zdrobit inima curvărească și plină de necredință, și ochii lor vor privi cu scârbă la ei înșiși pentru toate urâciunile pe care le-au făcut.” (Ezechiel 6:9) - Necredința este o trăire fără Dumnezeu
„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2:20)
Necredința – un pericol real
Așa cum buturuga l-a tras pe om în vârtej, la fel necredința ne atrage în valurile nesiguranței și ale pierzării. Omul modern caută siguranță în lucruri vizibile: putere, bani, succes, însă adevărata salvare vine din credința în Dumnezeu.
Doamne, ajută necredinței mele!
Să ne prindem nu de ceea ce pare puternic, ci de ceea ce este cu adevărat salvator: credința în Dumnezeu!
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
