NE PLÂNGEM NECAZURILE. DAR CÂND NE-AM PLÂNS ULTIMA DATĂ PĂCATELE?

Înțelegem lacrimile celui care și-a pierdut casa, agoniseala sau omul drag. Ne oprim lângă durerea lui, pentru că îi cunoaștem motivul.

Dar când cineva plânge pentru păcat, ni se pare ciudat. Am ajuns să considerăm firească durerea pentru ceea ce pierdem și exagerată durerea pentru ceea ce devenim.

Ne doare când pierdem ceva. Ne mai doare când ne îndepărtăm de Dumnezeu?

Ieremia, cunoscut drept prorocul lacrimilor, rostește o chemare care ne cercetează și astăzi:

„Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!” — Plângerile lui Ieremia 3:39

Este timpul să încetăm să ne justificăm și să ne plecăm înaintea Domnului. Să lăsăm deoparte păcatele altora și să privim sincer în propria inimă.

PLÂNGE pentru DEPĂRTAREA ta.
Pentru rugăciunea amânată, Scriptura închisă, părtășia neglijată. Pentru zilele în care ai făcut loc tuturor lucrurilor, iar Dumnezeu a rămas la marginea vieții tale.

PLÂNGE pentru DUBLA ta trăire.
Pentru diferența dintre ceea ce mărturisești și ceea ce îngădui în ascuns. Pentru cuvintele sfinte pe care purtarea ta le contrazice.

PLÂNGE pentru DIRECȚIA ta.
Oprește-te și cercetează-ți pașii! Compromisul repetat poate ajunge o cale pe care mergi fără să te mai mustre conștiința.

Nu-ți apăra păcatul. Mărturisește-l! Nu amâna întoarcerea. Pocăiește-te!

Lacrimile nu cumpără iertarea. Hristos a plătit prețul răscumpărării noastre. Dar o inimă care își recunoaște vina poate veni înaintea Lui cu pocăință și credință.

Oricât de grea ar fi căderea, vino la Domnul. La El este iertare și putere pentru o viață schimbată.

Doamne, înmoaie-ne inima înainte ca păcatul să ne-o împietrească! Dă-ne lacrimi de pocăință și puterea de a părăsi ceea ce ne desparte de Tine!

Cu dragoste, drd.
Ciprian Bârsan