Mulțumesc, Doamne!
M-au umilit profesorii și am reacționat negativ, răspunzând cu obrăznicie.
M-au ironizat uneori cei din jur, și atunci fără jenă, mai ales când am avut „galerie” sau „public” manifestându-mi nepocaința și imaturitatea, am lovit și eu…
A vrut Dumnezeu să mă smerească, și atunci zdrobit, am avut puterea să strig: Mulțumesc!
-orice lecție predată de Dumnezeu este de folos. Nu L-am înțeles întotdeauna, dar știu că orice zdrobire are un SCOP, cuptorul încercării capătă o SEMNIFICAȚIE, smerenia aduce și produce SINCERITATE…
Am fost deunăzi într-un loc uitat,
într-o biserică mică de frați romi, acolo într-o atmosferă de sărbătoare, Dumnezeu a ales să mă zdrobescă și să-mi vorbească. Tot ce s-a întâmplat acolo a fost un mesaj pe care Dumnezeu mi L-a adresat!
-am văzut oameni simpli, săraci, suferinzi, însă gata să-L Laude pe Dumnezeu cu inima. Am învățat că închinarea implică, PASIUNE
-am auzit Evanghelia rostită de oameni fără prea multă pregătire, dar mesajul lor a fost încărcat de „PUTERE”
-am învățat că, nu conteză locul, (poate să fie un grajd, garaj, grădină sau o grandioasă catedrală) condiția socială a celor ce participă la întâlnire, ce contează este PREZENȚA reală, autentică a lui Dumnezeu.
-întotdeauna, binecuvântarea trebuie revendicată PERSONAL, nu contează cât de mulți sau puțini sunt lângă tine, TU trebuie să crezi și să soliciți binecuvântarea…
Doamne îți mulțumesc pentru lecția de viață predată!
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
