Monarhianismul (scurtă prezentare)
Spre sfârșitul primului secol, creștinismul a început să cucerească, să i-a avânt în mijlocul neamurilor, având „concurenți” restul religiilor din lumea orientală, a culturii grecești și romane.
Crestiniștinismul a fost și este considerată o religie Monoteistă (un singur Dumnezeu), care era ceva nou, o doctrină greu de înțeles într-o lume politeistă!
Primii creștini au avut de infruntat o lupta teologică, ideologică și sociala cu restul religiilor. Trebuie să recunoaștem că au fost de rezolvat, avut probleme teologice destul de grele…
Ce este frumos este că aceste probleme au ridicat o generație de Apologeți, bine pregătiți care au înfruntat pericolul tot mai mare al învățăturilor eretice.
Iată pe scurt câteva lucruri despre: Monarhianismul
Monarhianismul (din greacă μονος — unic și αρχεω — început) a fost o mișcare teologică eretică din secolele al II-lea – al III-lea d.Hr. Mișcarea aceasta are la bază conceptul de unicitate a lui Dumnezeu, deci neagă doctrina biblică a Trinității, precum și natura divină a lui Hristos. În perioada modernă, semnificația termenului a fost extinsă, el referindu-se acum la două grupări monarhianiste:
•monarhianismul dinamic sau adopțianismul, care susținea că Isus Hristos a fost un simplu om, conceput în mod miraculos, fiind deci și Fiul lui Dumnezeu;
•monarhianismul mediu sau modalismul, care susținea că denumirea de „TATĂ” și „FIU” desemnau două aspecte diferite ale aceluiași Dumnezeu, Dumnezeu unic, care în relația cu lumea creată este denumit „TATĂ”, iar ca existență corporală este denumit „FIU”.
Monarhianismul s-a opus deci acestei doctrine, care, privită dinspre credința tradițională simplă, părea a fi gnostică. Monarhianiștii au declarat cu tărie că Dumnezeu este unul singur. Tertulian s-a opus acestei teologii. De asemenea monarhianismul a fost combătut de Origen și de Dionisie din Alexandria.
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
