Pe scurt despre: arianism
Arianismul a fost o învățătură ce a apărut în secolul al IV-lea și-a fost formulată de Arius, prezbiter ce a slujit în Alexandria.
Arius este probabil cel mai celebru eretic din tot creştinismul. El a apărut din tăcere pe scena istoriei în anul 318, când el l-a criticat deschis pe episcopul său, Alexander din Alexandra.
Arius este o figură obscură şi rapoartele istoriei sale sunt contradictorii, neștiindu-se prea multe despre originea, istoria convertiri lui. Însă învățătura lui, a rămas scrisă în istoria bisericii, supraviețuind până azi
Arianismul a fost declarată erezie de la Primul conciliu de la Niceea din anul 325.
Arianismul a susținut învățătura, conform căreia Isus Cristos nu are caracter divin, ci este o ființă creată.
Afirmând aceasta, Arius se baza pe unicitatea lui Dumnezeu, singurul care există în sine. Fiul, spunea Arius, care nu există în Sine, nu poate fi Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este Unul, Fiul nu poate fi Dumnezeu.
Fiul trebuie respectat ca fiind o ființă creată, care deși a venit pe pământ prin Duhul Sfânt, a avut totuși un început. Fiul nu poate avea o cunoștință directă despre Tatăl, pentru că Fiul e într-o altă existență.
O învățătură falsă, diabolică care
A fost respinsă de delegați la Conciliul de la Niceea, unde a fost formulat și un Crez ca apărare împotriva credinței arianiste.
Acest crez afirmă bazat pe învățătura Bibliei, că Fiul este „homoousion to patri” (de o ființă cu Tatăl, din aceeași substanță cu el), deci Fiul este în întregime divin.
Doamne dă putere de discernământ poporului Tău!
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
