La revedere, Voddie

Astăzi am primit vestea tristă că pastorul și predicatorul Voddie Baucham a plecat la Domnul. Pentru mine și pentru BBSO, amintirea lui e una extrem de specială.

Era anul 2012. Sărbătoream 3 ani de la începutul BBSO. Eram o biserică mică, necunoscută, de aproximativ 200 de persoane, dar am îndrăznit să visăm la ceva mai mare: o întâlnire la Sala Sporturilor din Oradea. Ne doream un predicator care să articuleze clar Evanghelia și să dea greutate acelui moment.

Îl ascultasem pe Voddie Baucham în anii de studenție din SUA. De fiecare dată când predica la capelă era o sărbătoare pentru mine. Umorul său, forța oratorică, claritatea mesajului și aplicabilitatea practică formau împreună o combinație unică. Pentru mine era un model.

Nu-l cunoșteam personal, dar în 2011, cu câteva luni înainte de eveniment, am îndrăznit să-i scriu. Am intrat pe site-ul lui, am luat adresa de email și, împreună cu un prieten, am compus cea mai bună invitație pe care o puteam scrie. Îl rugam să vină la un „mare eveniment” la Oradea. Nu credeam că voi primi vreodată răspuns. Dar, spre surprinderea mea, Voddie nu doar că a răspuns, ci a și acceptat invitația.

Din vizita lui la Oradea îmi amintesc două episoade. Primul: un clip de promovare filmat în fața Sălii Sporturilor. În scurta invitație, la un moment dat a spus: „Vino din timp ca să prinzi loc.” M-am uitat la el și nu știam dacă vorbește serios sau glumește. Era primul nostru eveniment la Sala Sporturilor, noi eram o biserică necunoscută pe atunci și probabil am fi fost fericiți chiar dacă sala s-ar fi umplut doar pe jumătate. Dar Voddie a avut dreptate: cu 30 de minute înainte să înceapă programul nu mai erau locuri.

Al doilea moment a avut loc chiar în timpul programului. Fiind primul nostru mare eveniment, am planificat totul la secundă. Eu trebuia să-l prezint, iar el să urce pe scenă. În timp ce făceam prezentarea, Vlad îmi făcea semne disperate să lungesc momentul. Nu știam ce să fac, așa că am propus să mai cântăm încă un cântec. Nu voi uita privirea lui Răzvan care spunea totul: „Asta nu era pe program.” Am aflat mai târziu că Voddie, înainte de predică, mai făcuse o vizită la baie.

Mesajul lui a fost puternic, așezat, cu acea claritate inconfundabilă. A rămas primul nostru mare eveniment. Au trecut 13 ani de atunci. Azi Voddie a plecat acasă. Deși nu am mai vorbit cu el de atunci, am speranța că într-o zi vom povesti din nou, vom zâmbi amintindu-ne de acea seară și voi avea ocazia să-i spun că îmi cer scuze pentru traducerea mea imperfectă.

Până atunci, rămâne recunoștința: mulțumim, Voddie Baucham, pentru moștenirea frumoasă pe care ai lăsat-o.

Știu că ne vom revedea.

Pastor BBSO,
Cristi Sonea