ÎNAINTE SĂ CRITICI BISERICA
În anii adolescenței mele târzii, deși eram un tânăr care mergea regulat la biserică, am ajuns să dezvolt un spirit foarte critic la adresa ei. Vedeam repede greșelile, observam neajunsurile și îmi era ușor să spun ce nu merge și ce ar trebui să facă alții mai bine.
Într-o seară am intrat într-o biserică, iar Dumnezeu a ales să-mi vorbească prin predicatorul de atunci. Nu-mi mai amintesc cine era, dar n-am uitat întrebarea pe care a pus-o:
„Înainte să judeci o biserică, înainte să vorbești de rău o biserică, întreabă-te: Cât ai plâns pentru ea, câte zile ai postit pentru binele ei? Cât de mult te-ai rugat pentru ea?”
Cuvintele acelea m-au străpuns. Mi-am dat seama că eram gata să critic o lucrare pentru care nu plânsesem, să judec oameni pentru care nu mă rugasem și să rostesc sentințe asupra unor lucruri pentru îndreptarea cărora eu nu făceam aproape nimic.
Duhul lui Dumnezeu m-a cercetat și a trebuit să mă pocăiesc.
Au trecut mulți ani, dar întrebarea aceea a rămas cu mine. Astăzi, când spațiul virtual este plin de voci care critică vehement Biserica, mă întreb din nou: Cât ne-am rugat pentru Biserica pe care o criticăm? Cât am postit pentru vindecarea lucrurilor pe care le condamnăm? Ce am făcut noi înșine pentru ca ele să fie mai bune?
Desigur, aceasta nu înseamnă să închidem ochii în fața păcatului sau a greșelilor. Adevărul trebuie spus. Dar una este să confrunți pentru a vindeca și alta este să critici pentru a condamna. Una zidește, cealaltă lasă în urmă răni și dărâmături.
Scriptura ne amintește că „noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Cristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora” (Romani 12:5).
Aici se schimbă perspectiva. Dacă sunt al lui Cristos, nu pot privi Biserica doar ca spectator. Sunt parte din ea. Iar frumusețea Bisericii depinde și de contribuția mea.
Vreau o biserică mai iubitoare? Atunci să iubesc. Vreau mai multă rugăciune? Să mă rog. Vreau o părtășie mai frumoasă? Să mă apropii de oameni. Vreau mai multă bunătate, iertare și slujire? Să încep eu să le ofer.
Este ușor să stăm pe margine și să spunem ce ar trebui să facă ceilalți. Chemarea lui Dumnezeu este însă să intrăm în mijlocul lucrării, să ne rugăm, să slujim, să purtăm poveri și să ne aducem partea la zidirea trupului lui Cristos.
Poate că, înainte să întrebăm „Ce este în neregulă cu Biserica?”, ar trebui să ne punem o întrebare mai grea: „Ce fac eu pentru ca Biserica să fie mai frumoasă?”
Dumnezeu să ne ajute să fim oameni care zidesc, nu oameni care dărâmă. Pentru că frumusețea Bisericii începe și cu fiecare dintre noi.
