Gânduri „needitate” la 38 de ani…
24 Noiembrie 1975, a fost ziua când Dumnezeu a îngăduit să mă nasc, într-un loc mirific, Ocna-Mures. Nu știu cum a fost aceea zi însă am aflat că în loc de flori, mama a primit reproș, tata și-ar fi dorit ca eu să fiu fată… A urmat apoi o primă ceartă, cauzată de alegerea numelui. Irinel sau Ion. M-am ales cu numele de Ciprian Ioan.
Copilăria mi-a fost marcată momente grele, groaznice, pline de gălăgie. Am crescut înconjurat de țipete, certuri, bătăi. Toate acestea din pricina unui păcat săvârșit de către mama mea: beția.
Nu mă plâng. A fost școala mea. A trebuit să trec pe aici. Pot să-i înțeleg pe cei care trec azi prin ceea ce am trecut, eu ieri.
Șansa pe care am avut-o, a fost că pe data de 26 Aprilie 1992, Dumnezeu mi-a ieșit in cale. Ma schimbat. Am fost cucerit de iubire, mi s-a ridicat povara…
Din acea zi, a început, noua mea viață, adevarata viață, viața deplină.
Nu putea supravețui singur, de aceea în viața mea Dumnezeu mi-a dăruit-o pe Ribana.
În drumul spre cer, Dumnezeu ne-a oferit în dar, două diamante: Paul și Luca!
Doamne acum îți mulțumesc!
Trecutul îmi este șters, prezentul este binecuvântat, viitorul asigurat. De Dumnezeu…
Îți mulțimesc că mă iubești, mai răbdat 38 de ani, 456 de luni, 166440 zile, 3994560 ore, 239673600 minute…
Îți mulțimesc pentru tot ce vrei să faci pentru mine,
Ciprian, rob al Marelui Stăpân…
5 Comentarii
La multi ani! Multe binecuvantari din partea lui Dumnezeu! Mult HAR in lucrare!
Multumesc Marcel!
Reblogged this on Romania Evanghelica.
La multi ani!
Multumesc!
Comentariile sunt dezactivate.