Familia lui Gherșon


Numeri 4:22 VDC
„Numără și pe fiii lui Gherșon, după casele părinților lor, după familiile lor,
https://bible.com/bible/191/num.4.22.VDC
Familia lui Gherșon, menționată în Numeri 4:22, este una dintre cele trei familii principale ale leviților, descendenți ai lui Levi. Leviții erau aleși de Dumnezeu pentru slujirea în Tabernacol (cortul întâlnirii) și, mai târziu, în Templu. Iată câteva detalii despre această familie:
Originea familiei lui Gherșon
Gherșon era primul fiu al lui Levi, unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov (Geneza 46:11).
Descendenții săi erau împărțiți în mai multe familii, organizate după casele părinților lor.
Responsabilități sacre ale familiei lui Gherșon
Conform poruncilor lui Dumnezeu, familia lui Gherșon avea responsabilități specifice în cadrul slujirii de la Tabernacol:
1. Transportul cortului și acoperămintelor:
Membrii acestei familii erau însărcinați cu transportarea următoarelor elemente ale Tabernacolului:
-Cortul propriu-zis.
-Acoperitoarea din piele.
-Perdelele care separau spațiile sacre.
-Perdeaua de la intrarea cortului întâlnirii.
Aceste responsabilități sunt descrise în Numeri 4:24-26.
2. Poziționarea lor în tabără:
Gherșoniții erau așezați în partea de vest a Tabernacolului, lângă tabăra lui Manase, Efraim și Beniamin (Numeri 3:23).
3. Asistență și conducere:
Ei lucrau sub conducerea lui Itamar, unul dintre fiii lui Aaron, preotul mare, care coordona munca lor. (Numeri 4:28)
Importanța lor în serviciul lui Dumnezeu
Sarcina lor era vitală pentru păstrarea ordinii și sfințeniei Tabernacolului.
Transportarea și întreținerea obiectelor sfinte, conform poruncilor divine, demonstra ascultarea lor față de Dumnezeu și slujirea credincioasă.
Distribuția orașelor după cucerirea Canaanului
După ce triburile lui Israel au intrat în Canaan, gherșoniții au primit orașe pentru a locui. Ei au fost repartizați în teritorii aparținând triburilor lui Isahar, Așer, Neftali și jumătate din tribul lui Manase (Iosua 21:27-33).
Semnificație spirituală
Familia lui Gherșon ilustrează colaborarea și ascultarea în slujirea lui Dumnezeu. Deși sarcinile lor erau mai puțin vizibile decât cele ale preoților, ele erau esențiale pentru menținerea locului de închinare. Aceasta ne amintește că fiecare contribuție în lucrarea lui Dumnezeu este importantă și binecuvântată.
Cu dragoste, Ciprian Bârsan