Episodul 1: Nu știu DE CE trebuie să sufăr uneori…

„Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față…” (1 Corinteni 13:12)

De ce suferim? De ce, uneori, cei drepți par zdrobiți, iar cei răi înfloresc? De ce rugăciunile sincere rămân fără răspuns vizibil? Acestea sunt întrebări care au traversat istoria umanității — de la Iov până la tine și mine.

Suferința are multe fețe. Poate fi boala, pierderea, trădarea, singurătatea, incertitudinea. Ne zguduie convingerile, ne golește inima de putere și ne face să strigăm: „Doamne, unde ești?”

Dar Scriptura nu ne lasă fără nădejde. În fiecare strigăt al durerii, găsim un Dumnezeu care nu ne oferă întotdeauna explicații, dar întotdeauna ne oferă prezența Sa. El este acolo, chiar și când nu-L înțelegem.

Iov n-a primit un răspuns la „de ce”-ul lui, dar l-a întâlnit pe Dumnezeu și asta i-a fost de ajuns. Apostolul Pavel a avut un „țepuș în carne”, dar a înțeles că harul lui Dumnezeu îi este de ajuns.

Poate nu vom ști aici, pe pământ, de ce ne este dat să suferim. Dar în Cer, vom privi înapoi și vom înțelege că fiecare durere a fost o cărămidă în construcția gloriei veșnice.

Când treci prin suferință, nu te învinovăți automat. Nici nu căuta neapărat „logica” durerii.

În schimb, caută prezența Lui în mijlocul focului. Caută promisiunile Lui în întuneric.

Scrie pe o hârtie: „Dumnezeu este cu mine chiar și când nu înțeleg.” Ține-o aproape.

Rugăciune

Tată, nu înțeleg tot ce îngădui în viața mea. Uneori doare și simt că nu mai pot. Dar aleg să cred că Tu ești cu mine, chiar și în suferință.

Dă-mi răbdare, dă-mi pace, dă-mi încredere. Știu că într-o zi voi înțelege totul — sau poate nu voi mai avea nevoie să înțeleg, pentru că Te voi avea pe Tine. În Numele lui Isus, amin.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan