Despre Augustin

Augustin s-a născut în anul 354, la Tagaste, din Patricius, un dregător al oraşului și Monica, care era o creştină cu o credinţă puternică.

Augustin îşi face cultura întâi în oraşul său natal Tagaste, apoi în Madaura, patria romancierului păgân Apuleius, în fine în Cartagina unde, pe lângă studii, a trăit o viață în desfrâu și dispreț față de Dumnezeu viață pe care o deplânge în Mărturisirile sale.

La Cartagina, Augustin studiază gândirea greco-latină. Citind dialogul lui Cicero, Hortensius, încearcă să-şi formeze o concepţie filosofică despre lume.
Augustin intră în învăţământ, profesând artele liberale la Cartagina (375-383).

Ajungând în Milan, deşi înconjurat de mama sa, de rude şi de prieteni, Augustin continuă să se zbuciume, ducând o luptă sufletească, luptă alimentată de predicile lui Ambrozie, ce îl zguduie prin căldura lor.

Augustin este convins de Duhul Sfânt, de necesitatea autorităţii Sf. Scripturi şi a Bisericii.
Interesant este modul în care se întâlnește în mod personal cu Dumnezeu: merge în grădină şi aici aude glasul unui copil care spune repetat: „Ia şi citeşte”. Ia Scriptura şi deschide întâmplător la Romani 13, 13, unde Pavel face un aspru rechizitoriu chiar vieţii lui Augustin. Acest rechizitoriu a fost decisiv, „întunericul îndoielii s-a risipit”, zice Augustin (Conf. 8, 12). Puţin după aceea a renunţat la catedra sa din Milan.
Se botează la câteva luni, în sâmbăta Paştilor anului 387. Botezul e săvârşit de Ambrozie la Milan.

În lucrarea sa de recenzie critică, pe care o consacră operelor sale, intitulată Retractări (II, 67) Augustin precizează că el a scris 93 de lucrări, în 232 cărţi, afară de predici şi scrisori.
Aceste lucrări se împart în: 1) filosofice, 2) apologetice, 3) dogmatico-polemice, 4) exegetice, 5) de teologie practică, 6) retorice, 7) scrisori.
„Luptaţi, ca să învingeţi! Învingeţi ca să vă încununaţi! Dar fiţi smeriţi, ca să nu cădeţi!“

Iată câteva cuvinte, ce m-au marcat:

,,Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.”

,,Vorbele Tale se întipăriseră în inima mea şi mă simţeam înconjurat de Tine din toate părţile.”

„Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine.”

„Mândria este ca o băşică de apă, care plesnită, dispare în neant.”

„Mândria este iubirea de sine pâna la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pâna la dispretuirea de sine.”

„Mândria este maimuţăreala măreţiei.”

,Pentru a fi un bun creştin, am pe Hristos întreg pentru mântuirea mea, Sciptura întreaga pentru studiul meu şi întreaga lume drept parohia mea.”

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan