Cu Dumnezeu in subterana – Richard Wurmbrand (Romanian)

„Doar gardienii erau tacuti. Denuntarea lui Stalin le aseza in fata un viitor foarte nesigur. ,Dumneata nu arati prea fericit, domnule pastor!” mi-a aruncat Popescu. „Nu ma pot bucura exploziile de ura, indiferent spre cine ar fi ele indreptate”, i-am raspuns eu. „Nu stim nimic despre soarta lui Stalin. Poate a fost matuit in ultimul moment, la fel ca talharul de pe cruce.” „Cum? Dupa toate crimele pe care le-a comis?” a intrebat cineva. „Poate fi in situatia omului bogat, care in viata a avut doar unele momente de pocainta, dar care a ajuns, totusi, in cer”, am insistat eu. Le-am spus apoi o poveste despre un om care traise toata viata exploatandu-i pe cei saraci si care ajunsese sa nutreasca o mare ura fata de pastorul din localitate doar pentru ca acesta din urma era un om bun. Cand se intalneau pe strada, bogatul il scuipa in fata pe pastor; pastorul il lasa s-o faca, gandind: „Probabil ca lucrul acesta ii face placere bietei fiinte”. Dar o data pe an, bogatul nostru, pe care il chema Bodnaras, mergea la biserica. Se intampla intotdeauna in Vinerea Mare si, cad asculta istoria crucificarii, pe obrajii lui dolofani se scurgeau mereu doua lacrimi. Si le stergea repede si pleca inainte de a se strange colecta. Intr-o zi de Vinerea Mare, o mare multime de oameni astepta inceperea slujbei. Dar nici preotul si nici Bodnaras nu-si facusera inca aparitia. A trecut o ora. Pana la urma, cineva s-a dus sa arunce o privire in spatele altarului. Pastorul se afla acolo, intins pe jos, respirand linistit, cu ochii inchisi. Pe fata i se putea citi o bucurie atat de mare, incat oamenii si-au dat seama ca era transfigurat de o vedenie extatica. In acea dimineata, Bodnaras murise si ajunsese la judecata. Cand demonii i-au asezat toate faptele rele pe un taler al cantarului, ingerul sau pazitor nu a avut nimic altceva de pus pe celalalt taler in afara celor doua lacrimi pe care bogatul le varsa in fiecare an. Spre surpriza tuturor, acele doua lacrimi cantareau exact cat toate faptele rele la un loc. Ce era de facut? Bodnaras a inceput sa transpire si sa tremure. Dar chiar in acel moment Dumnezeu a privit pentru o clipa in alta parte si bogatul a tras cateva fapte rele de pe cantar. Balanta s-a inclinat de partea Binelui. Dumnezeu insa vede chiar si cand se uita in alta parte. I-a spus cu tristete omului bogat: „Niciodata nu s-a gasit in toata creatia cineva care sa incerce sa Ma insele in Ziua Judecatii”. Apoi, privind de jur imprejurul cerului, a intrebat: „Este cineva care vrea sa intervina pentru a-l apara pe acest om?” ingerii taceau. „Haideti, a continuat Dumnezeu, aici nu-i Republica Populara Romana. Noi nu condamnam pe nimeni fara sa ii dam sansa unei aparari.” Chiar si ingerul pazitor al bogatului se facuse mic, refuzad sa-si asume aceasta sarcina. „Dar”, a spus el incet, „in orasul lui este un slujitor al Bisericii, care are un caracter atat de sfant, incat s-ar putea sa vrea sa spuna ceva in favoarea omului nostru.” Astfel ca pastorul a fost adus in cer, in timp ce trupul ii ramasese jos, pe pamat. Cand l-a zarit pe cel pe care il umilea ori de cate ori avea prilejul, Bodnaras s-a gadit ca nu mai are nici o sansa, dar pastorul a acceptat imediat sarcina. „Parinte ceresc”, a inceput el… „ Daca eu l-am putut ierta, cu siguranta ca si Tu o poti face” … Aceste cuvinte i-au placut atat de mult lui Dumnezeu, incat i-a strigat lui Bodnaras pe loc: „Intra acum in rai!” Bogatul a iesit grabit. Apoi Dumnezeu s-a intors spre slujitor si i-a spus, adanc miscat: „Ramai aici o vreme, sa stam putin de vorba.” „Multumesc”, i-a raspuns pastorul, „dar nu mi-am tinut inca slujba si toata lumea asteapta in biserica pentru a putea pleca acasa sa-si ia pranzul. Trebuie sa ma intorc si sa-mi fac datoria si sa le spun oamenilor sa se fereasca de pacat. Dar am sa-i invat, de asemenea, ca si Tu ne ierti, ca iti oferi dragostea chiar si celui mai rau dintre pacatosi. Daca Te-ai apuca sa-l judeci pe om potrivit cu ceea ce merita, nici unul dintre noi n-ar putea scapa.” Oamenii din celula au ascultat in liniste intreaga poveste.”

Richard Wurmbrand (Romanian)