Crăciun fericit tuturor celor care urmăresc această pagină!

Pacea adusă de Hristos să atingă inimile tuturor, și mai cu seamă inimile tulburate de imprevizibila politică românească!

„Și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:14)

Ori de câte ori citesc relatarea lui Luca despre nașterea Domnului, zăbovesc asupra urării rostite de îngerii care le aduc păstorilor vestea bună a nașterii unui Mântuitor.

δόξα ἐν ὑψίστοις θεῷ
καὶ ἐπὶ γῆς εἰρήνη
ἐν ἀνθρώποις εὐδοκίας.

Adică:
„Slavă în înălțimi lui Dumnezeu
și pe pământ pace între oamenii plăcuți Lui.”

Mă interesează în mod deosebit al doilea hemistih și referirea la „pace”, fiindcă sunt conștient că Europa noastră, care s-a bucurat de pace vreme de aproape 80 de ani, este un spațiu excepțional. Când mă uit la politica pe termen lung a Rusiei și la ambițiile ei expansioniste, mă întreb dacă pacea va mai domni multă vreme pe continent. Numai Dumnezeu știe ce ne rezervă următorul deceniu.

În orice caz, pentru oamenii din primul secol, pacea de lungă durată a fost o experiență foarte rară. Nu e de mirare, așadar, că îngerii le urează păstorilor „pace pe pământ.” Trebuie însă observat că pacea vestită de îngeri nu este proclamată în mod general, peste tot pământul, ci, după cum voi arăta mai jos, numai peste anumiți oameni, cei bineplăcuți lui Dumnezeu.

Pentru a demonstra caracterul „selectiv” al păcii vestite de îngeri, voi analiza în detaliu maniera în care s-a transmis secvența en anthrṓpois eudokías (ἐν ἀνθρώποις εὐδοκίας) din antichitate până la noi. De asemenea, voi arăta că în cele mai multe versiuni românești ale Bibliei, de la Coresi la NT Vatoped, în Luca 2:14 s-a strecurat o greșeală: urarea îngerilor nu conține trei elemente coordonate („slavă… pace… bunăvoire”), ci două elemente (slavă și pace), termenul eudokía fiind subordonat termenului „pace.”

Greșeala pe care o voi analiza a apărut de fapt chiar în manuscrisele grecești, atunci când unii scribi nu au mai înțeles sintagma en anthrṓpois eudokías (ἐν ἀνθρώποις εὐδοκίας), lit. „între oamenii bunăvoinței” (vom vedea mai jos sensul corect al expresiei), și s-au simțit datori să „corecteze” formularea lucanică.

În virtutea acestui păgubos reflex „ameliorativ” (care probează veridicitatea zicalei că un strop de cunoaștere este mai periculos decât ignoranța), unii copiști au renunțat la genitivul eudokías în favoarea nominativului eudokía, care a ajuns astfel să fie coordonat sintactic cu dóxa („slavă”) și eirḗnē („pace”).

Și dacă tot i-am criticat pe unii copiști greci, să ne arătăm aici respectul față de Vulgata, care în acest loc a transmis corect textul biblic: „et in terra pax in hominibus bonae voluntatis.”

Am sondat în grabă tradiția biblică românească și am fost surprins să văd că forma eronată a textului s-a transmis până în cele mai recente versiuni, inclusiv în NT Vatoped, publicat în 2022.

Specialiștii în critica textului au fost conștienți încă din sec. XVI că lecțiunea corectă a textului biblic este ἐν ἀνθρώποις εὐδοκίας. Theodore Beza spune clar acest lucru în amplul comentariu din diglota publicată în 1560. Chiar dacă nu găsise în manuscrisele grecești o atestare a genitivului eudokías, biblistul reformat era de părere că textul din Luca 2:14 trebuie divizat logic în două segmente: Gloria in coelis altissimis Deo, & in terra pax, in hominibus dilectis, uel complacitis.

Deși nu beneficia de toate instrumentele de care dispun bibliștii secolului XXI, Beza avea un atu remarcabil: cunoștea limba ebraică. Exegetul reformat constata la 1560 ceea ce unii bibliști moderni nici acum nu pricep: Occasionem autem falsae interpretationi praebuit non tam diuersa lectio, quam ignoratio idiotismi Hebraeorum. În traducere liberă: „Interpretarea greșită (a textului din Luca 2:14) a fost prilejuită nu atât de lecțiunea diferită, cât de necunoașterea felului de a vorbi al evreilor.”

Bun cunoscător al structurilor gramaticale specifice limbii ebraice, Beza mai face următoarea afirmație: „Hebraeus autem nemo est qui nesciat solere adiectiuorum loco uti genitivis appellationum. Sic filii promissionis, electionis, uasa irae, uasa misericordiae, uasa electionis Hebraice dicuntur ii, quibus Deus destinauit promissiones, quos elegit, in quos iram uel misericordiam decreuit exercere, quorum opera in rebus magnis uti constituit.”

Așadar, orice evreu știe că un substantiv în genitiv (în cazul de față, eudokías) poate fi folosit cu valoare adjectivală. Deși exegetul reformat nu menționează referințe biblice pentru exemplele pe care le dă („filii promissionis, electionis, uasa irae, uasa misericordiae, uasa electionis”), putem indica noi unele secvențe comparabile: τὰ τέκνα τῆς ἐπαγγελίας (Rom. 9:8), σκεῦος ἐκλογῆς (Fapte 9:15); σκεύη ὀργῆς (Rom. 9:22), τέκνα ὀργῆς (Ef. 2:3), σκεύη ἐλέους (Rom. 9:23).

Beza înțelege că „vas al alegerii” (expresie folosită de Dumnezeu pentru a-l descrie pe Apostolul Pavel în Fapte 9:15) înseamnă „vas ales (de Dumnezeu).” La fel, „vase ale mâniei” sunt „vase peste care se revarsă mânia lui Dumnezeu.”

Dar să revenim la Luca 2:14. În aceeași logică, „oameni ai bunăvoinței” înseamnă „oameni peste care se revarsă bunăvoința lui Dumnezeu” sau „oameni care Îi sunt bineplăcuți lui Dumnezeu.”

În tradiția biblică românească, primul tălmăcitor care exprimă corect înțelesul originar din textul lui Luca este Dumitru Cornilescu. În ediția din 1920, traducătorul recurge la următoarea parafrază: „pace pe pămînt între oamenii peste cari se întinde bunăvoința Lui.” Nu mi-e clar cum a ajuns traducătorul la acest înțeles, fiindcă versiunea Segond, din care se inspiră adesea, are o soluție diferită: „Et paix sur la terre parmi les hommes qu’il agrée!” Lexiconul Thayer, despre care știm că a fost utilizat de Cornilescu, are următoarea glosă: ἄνθρωποι εὐδοκίας, men in whom God is well pleased.

Mai jos un mic dosar „de problemă”:

• Coresi: Salva întru nalt Dumnezeu și la pământ pace, în oameni bună vrere.
• NT1648: Slava lui Dumnezău întru ceriuri înalte și pre pământ pace, întru oameni bună voe.
• Biblia 1914: Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus și pre pământ pace, între oameni bunăvoire.
• Cornilescu 1931: Slavă lui Dumnezeu în cele prea înalte și pe pământ pace, în oameni bună plăcere.
• Galaction 1938: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni binevoire!
• Anania: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
• Biblia sinodală: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
• NT Vatoped 2022: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire!

Foto: Pagină din ediția Beza 1560.

Emanuel Contac