CONFESIUNE

Sunt Ciprian Bârsan. Și chiar dacă sunt pastor, înainte de toate sunt om. Un om care a trăit furtuni pe care nimeni nu le-ar fi putut bănui. În afară păream liniștit, dar înăuntrul meu erau strigăte mute, dureri care sfâșiau mai adânc decât orice tăcere. Am fost pentru alții un stâlp, un sprijin, o lumină. Dar când rămâneam singur, în spatele ușilor închise, mă simțeam uneori ca o trestie îndoită de vânt, gata să se frângă sub greutatea poverilor.

Am luminat pentru alții chiar și atunci când în mine abia mai pâlpâia flacăra. Am zâmbit, când sufletul meu plângea. Am ridicat pe alții, în timp ce în mine se dărâmau ziduri. Și am descoperit că nimeni nu este prea puternic ca să nu se clatine, nimeni nu este prea sfânt ca să nu sângereze, nimeni nu este prea înalt ca să nu cadă.

Dar în cele mai adânci văi, am întâlnit mâna lui Dumnezeu. Când mi s-au terminat resursele, când puterea mea s-a epuizat, când am simțit că nu mai pot, atunci El a venit și a fost tot ceea ce eu nu eram. A fost pacea mea în mijlocul furtunii, a fost lumina mea în întuneric, a fost brațul care m-a ridicat atunci când nu mai aveam tărie să merg.

Astăzi port cicatrici, dar nu le mai privesc ca pe rușini, ci ca pe trofee. Sunt urmele prin care învăț că harul Lui m-a însoțit, sunt semnele care mărturisesc că n-am fost singur niciodată, chiar și atunci când totul părea pustiu.

Da, sunt pastor. Dar sunt și om. Un om care a învățat că nu titlurile, nu funcțiile și nu eforturile proprii aduc liniște. Ci doar Dumnezeu. Doar credința în El poate transforma strigătul în cântec, rana în vindecare și deznădejdea în speranță.

Tot ceea ce sunt astăzi se datorează Lui. Dacă merg mai departe, nu e pentru că sunt tare, ci pentru că El e puternic. Dacă încă mai cred, nu e pentru că am eu resurse, ci pentru că El m-a ținut atunci când eu eram gata să cedez.

Și de aceea, în ciuda furtunilor, în ciuda cicatricilor, în ciuda tuturor lucrurilor, rămân un om care crede. Un om care merge mai departe. Un om care știe că singura liniște adevărată se găsește în brațele lui Dumnezeu.