Deseori auzim sintagme ca “te iert dar nu te uit”, “ iartă-ți greșitorul dar nu îi uita numele”, “iartă-ți vecinul dar gardul nu îl rupe”, “nu mai am nimic cu el”.

Toate acestea pot fi aplicate de cineva care nu este dispus SĂ IERTE DIN TOATĂ INIMA.

Este o cinste să uiți greșelile cuiva. Sensul este să nu ții cont de ele, să nu reacționezi comfort greșelilor comise, să nu te răzbuni, să nu pedepsești, să dai o șansă, să treci peste.

Mai mult câștigi prin iertare decât prin supărare.

Când vom ierta totul, le vom câștiga pe toate. – Sf. Ioan Gură de Aur

Dacă ne decidem să iertăm trebuie să iertăm totul și din toată inima altfel nu putem vorbi de iertare ci de o înșelăciune mai rea.

“Fiecare își vede de drumul lui”, ați auzit nu odată sfârșitul “împăcărilor” pe jumătate. Câte familii ar fi destrămate dacă soțul și soția s-ar ierta dar fiecare apoi ar porni pe drumul lui?

Să nu ierte cel care nu are nevoie de iertare, cel perfect, ideal și fără defecte. Iertarea este actul de smerenie prin care recunoaștem că suntem ca ceilalți oameni: imperfecți și cu defecte.

Ne putem vindeca unul pe celălalt cu iubire și iertare. Pune aceste balsamuri pe rănile aproapelui.

Iertarea este actul spiritual care trece dincolo de dreptate, rană, durere, furie, dorință de răzbunare, prin care dezlegi un suflet care, conștient sau nu, ți-a “lovit obrazul”.
Iertarea înseamnă să întorci și obrazul celălalt.

Cine iartă, mereu are dreptate. Doar mânia și neiertarea greșesc tot timpul.

1 Petru 4:8 – „Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.”

Putem avea o dragoste fierbinte doar dacă e încălzită de limbile de foc ale Duhului.

După cît de mult iertăm in așa măsură iubim. Lipsa de voință si dorință de a ierta descoperă cît de mult egoism și mândrie are un om și câtă lipsă de iubire are în inima lui.

Omul când iartă îl imită pe Dumnezeu.

E mai costisitoare răzbunarea decât iertarea. Unii cheltuie o viață.

Dar nici iertarea de pe buze nu este iertarea din inimă. În felul acesta ea nu este decât o picătură de apă pe buzele celui însetat: nu va potoli setea niciodată.

Dacă timpul trece, iertarea e mai grea. Va trece mult timp până ce omul istovit de povoara neiertării va renunța la ea. Uneori prea mult timp, va dori să dea iertare dar nu va avea cui.
GÂNDUL ZILEI: ESTE O CINSTE SĂ POȚI UITA.

Dina Marian Condrat