CÂND UN TATĂ ÎȘI MĂRTURISEȘTE FIUL CU LACRIMI ÎN OCHI…
Unele imagini nu se uită. Rămân în inimă. Iar ceea ce am văzut la botezul lui Jaydon Costea este una dintre ele.
Cu profundă emoție am privit cum Jaydon Costea a făcut pasul botezului în apă, mărturisindu-și public credința în Isus Hristos.
Dar înaintea acelui moment, inima mea s-a oprit asupra tatălui său, prietenul și colegul meu, pastorul Iulian Costea.
Iulian este astăzi într-un cărucior, în urma unui accident care i-a schimbat viața.
Și totuși, acolo, în acea zi de sărbătoare, nu accidentul a avut ultimul cuvânt.
Bucuria a avut ultimul cuvânt.
Credința a avut ultimul cuvânt.
Dumnezeu a avut ultimul cuvânt.
Cu o emoție pe care cu greu o poți descrie, Iulian și-a mărturisit fiul.
Atât.
Nu a fost nevoie de gesturi mari.
Un tată aflat în cărucior, vorbind despre fiul său înainte ca acesta să intre în apa botezului…
Și un fiu care, prin alegerea lui, parcă îi spunea tatălui:
„Tată, Dumnezeul despre care mi-ai vorbit este și Dumnezeul meu!”
Ce poate fi mai frumos pentru inima unui părinte?
În acele clipe m-am gândit la toate rugăciunile pe care părinții le rostesc pentru copiii lor. La toate serile în care spun: „Doamne, păzește-i!”. La toate lacrimile pe care nu le vede nimeni. La dorința adâncă a fiecărui părinte credincios de a-și vedea copiii mergând pe urmele lui Hristos.
Scriptura spune:
„Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.”
(3 Ioan 1:4)
În ziua aceasta am văzut parcă acest verset trăit înaintea ochilor noștri.
Jaydon, Dumnezeu să-ți păstreze legământul și inima!
Să nu uiți niciodată ziua în care ai mărturisit înaintea oamenilor și înaintea Cerului că Îi aparții lui Hristos.
Ține-te de Dumnezeu în zilele bune și în zilele grele. Iubește-L, caută-L și lasă-L să-ți călăuzească pașii.
Iar ție, dragă Iulian, vreau să-ți spun din inimă:
Ești un miracol!
Te-am privit în cărucior, mărturisindu-ți copilul, și m-am gândit cât de tainice sunt uneori drumurile pe care Dumnezeu ne îngăduie să mergem.
Poate că astăzi nu poți merge așa cum ai mers odinioară…
dar ai putut vedea cum fiul tău începe să meargă pe urmele lui Hristos.
Și cred că pentru inima unui tată aceasta este una dintre cele mai mari bucurii pe care Dumnezeu le poate dărui.
Iulian, te prețuim!
Ne bucurăm pentru bucuria ta și vom continua să mijlocim pentru sănătatea și ridicarea ta. Ne rugăm ca Dumnezeu să-ți dea putere în fiecare zi, să-ți întărească trupul și sufletul și să te înconjoare cu harul Său.
Felicia, te purtăm și pe tine în rugăciunile noastre.
Dumnezeu să-ți întărească inima și să vă dea, ca familie, puterea de a merge înainte, zi după zi, ținându-vă de mâna Lui.
Astăzi însă este despre bucurie.
Bucuria unui fiu care L-a mărturisit pe Hristos.
Bucuria unei mame.
Bucuria unui tată care, dintr-un cărucior, și-a mărturisit copilul și apoi l-a privit intrând în apa botezului.
Și privind toate acestea, nu pot decât să spun:
DA! DUMNEZEU MÂNTUIEȘTE!
Dumnezeu are milă de copiii noștri.
Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților.
Dumnezeu Își întinde mâna spre generația care vine.
Și poate că aceasta este rugăciunea cu care ar trebui să rămânem cu toții după o asemenea zi:
„Doamne, mântuiește-ne copiii! Păzește-i de rău! Cheamă-i pe nume! Fă-i ai Tăi! Și dă-ne harul să-i vedem umblând în adevăr!”
Pentru că, la sfârșitul zilei, putem avea multe realizări și multe motive de mulțumire…
Dar nu există bucurie mai mare decât să vedem rodul iubirii lui Dumnezeu în viața copiilor noștri.
Jaydon, Dumnezeu să-ți păzească pașii!
Iulian, continuăm să credem și să ne rugăm pentru ridicarea ta!
Familia Costea, ne bucurăm împreună cu voi!
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
