️ Când răul devine „bine”, iar binele este pus sub semnul întrebării

„Voi obosiți pe Domnul prin cuvintele voastre și mai întrebați: «Cu ce L-am obosit?» Prin faptul că ziceți: «Oricine face rău este bun înaintea Domnului și de el are plăcere!» Sau: «Unde este Dumnezeul dreptății?»”
Maleahi 2:17

Maleahi vorbește unui popor care continua să practice religia, dar începuse să privească realitatea printr-o lentilă periculoasă. Vedeau oameni răi prosperând și ajunseseră să tragă concluzia că lui Dumnezeu fie Îi place răul, fie nu-I mai pasă de dreptate.

Problema lor nu era că puneau întrebări. Problema era că transformaseră nedumerirea în acuzație și aparențele în verdict asupra caracterului lui Dumnezeu.

Și aici mesajul devine extrem de actual.

Când răul prosperă, suntem tentați să credem că Dumnezeu îl aprobă.
Când nedreptatea nu este pedepsită imediat, credem că Dumnezeu nu vede.
Când cel necinstit câștigă, ne întrebăm dacă mai merită să rămânem integri.

Dar răbdarea lui Dumnezeu nu înseamnă aprobarea lui Dumnezeu.

Faptul că judecata nu vine imediat nu înseamnă că dreptatea a dispărut.

Maleahi 2:17 pregătește, de fapt, ceea ce urmează în capitolul 3: Dumnezeu răspunde întrebării „Unde este Dumnezeul dreptății?” anunțând venirea Sa și o vreme de curățire și judecată.

Dumnezeu vede.
Dumnezeu știe.
Dumnezeu judecă drept.
Dumnezeu va avea ultimul cuvânt.

Nu numi bine ceea ce Dumnezeu numește rău doar pentru că acel rău pare să prospere.

Și nu pune la îndoială dreptatea lui Dumnezeu doar pentru că încă nu ai văzut verdictul Lui.

Ți-ai lăsat vreodată percepția despre Dumnezeu schimbată de faptul că ai văzut oameni nedrepți prosperând?

Întârzierea dreptății nu înseamnă absența Dumnezeului dreptății.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan