Când stelele vorbesc despre Creator
O contemplare a lui Dumnezeu în constelațiile cerului
„El a făcut Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele și stelele din ținuturile de miazăzi.”
(Iov 9:9, VDC)
În mijlocul durerii și al întrebărilor care nu primesc răspuns, Iov ridică ochii spre cer. Nu pentru a evada, ci pentru a contempla. El nu cere explicații. Nu cere alinare. Ci rostește cu smerenie cosmică: „El a făcut Ursa-Mare…”
Este ca și cum ar spune: „Cine sunt eu să înțeleg planurile Celui ce a făcut constelațiile?”
Ursa-Mare, cu rotația ei tăcută pe cerul nordului,
Luceafărul de seară – strălucirea tainică a planetei Venus,
Ralițele (sau Orion, în unele traduceri),
Stelele din ținuturile de miazăzi – constelațiile sudului, văzute doar din alte părți ale pământului…
Toate acestea sunt mărturii ale unui Dumnezeu care nu doar stăpânește ordinea cosmică, ci o modelează cu delicatețea unui Artist absolut.
Iov, în suferința sa, nu uită să contemple frumusețea. În mijlocul cenușii, el vede constelațiile.
Când nu înțelegi ce se întâmplă sub picioarele tale, ridică privirea. Cerul încă vorbește.
Și în lumina blândă a Luceafărului de seară, poate vei auzi o șoaptă: „Eu sunt cu tine. Eu am făcut stelele. Și Eu nu am uitat de tine.”
