CÂND RUGĂCIUNEA DEVINE LECȚIE PENTRU DUMNEZEU
De multe ori, rugăciunile noastre nu sunt cereri smerite, ci planuri bine conturate pe care Îi cerem lui Dumnezeu să le aprobe. Îi spunem ce să facă, când să facă și cum să facă, convinși că vedem foarte bine situația. Uităm însă un adevăr esențial: noi vedem o parte, Dumnezeu vede întregul.
Scriptura ne amintește că „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile Mele nu sunt căile voastre” (Isaia 55:8). Limitarea noastră este firească. Ceea ce nu este firesc este să credem că-L putem învăța pe Cel atotcunoscător cum să lucreze mai bine.
Rugăciunea adevărată nu începe cu „Doamne, fă așa”, ci cu „Doamne, învață-mă să văd așa cum vezi Tu”. Nu este un exercițiu de control, ci de încredere. Nu este o negociere, ci o predare.
Dumnezeu nu are nevoie de instrucțiuni. Are însă plăcere în inimile care se smeresc și Îi lasă Lui dreptul de a fi Dumnezeu. Iar când renunțăm la a-L corecta pe El, descoperim că El, de fapt, ne corectează pe noi, cu dragoste, răbdare și înțelepciune desăvârșită.
