CÂND DUMNEZEU NE ZĂDĂRNICEȘTE PLANURILE
Pictorul englez James Thornhill (1675-1734) a primit lucrarea de a decora cupola Catedralei Saint Paul din Londra cu picturi istorice. După luni de muncă, o parte a lucrării a fost finalizată.
Într-o zi stătea pe schela înaltă pentru a-și privi lucrarea. În timp ce privirea îi era fixată spre cupolă, s-a dat puțin înapoi pentru a vedea cum arată totul de la distanță. Astfel, fără să-și dea seama, s-a apropiat prea mult de marginea platformei. Încă o jumătate de pas și ar fi căzut în gol.
Prietenul și ajutorul său, care se afla de cealaltă parte a schelei, a observat pericolul și, apucând o pensulă, a mâzgălit la repezeală fresca într-un colț. Supărat, Thornhill s-a aruncat furios în față, pentru a-și apăra creația. Furia lui s-a transformat însă rapid în recunoștință, atunci când i s-a spus:
- Maestre, aceasta a fost singura modalitate de a vă salva viața. Fără să știți, v-ați aflat pe marginea prăpastiei. Dacă v-aș fi strigat, probabil că nu ați fi sărit în față, spre mine, ci ați fi căzut pe spate. Nu puteam să vă salvez decât stricându-vă într-un colț fresca.
Dumnezeu intervine și în viața noastră și ne strică uneori planurile, pentru că vrea să ne salveze de la ruină. În bunătatea Sa, Dumnezeu intervine uneori poate în forță, pentru ca noi să ne întoarcem la El de la calea noastră greșită. „Veniți să ne întoarcem la Domnul ! … El ne va da iarăși viața … și vom trăi înaintea feței Lui.” (Osea 6:1).
Dacă uneori Tatăl ceresc pare că nimicește lucrarea copiilor Săi, pentru că îngăduie ca nimic din ce se face fără Dumnezeu să nu dureze, este pentru a-i împiedica să nu ajungă până la locul de unde ar fi putut cădea în gol. „Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa nimicirii … Domnul m-a mântuit !” (Ieremia 38:17,20)
