CÂND DIVORȚUL PARE NORMALITATE
Zilele trecute am primit un telefon care m-a pus serios pe gânduri. La celălalt capăt al firului era o soră în vârstă din județul Argeș. Mă suna din dragoste pentru Biserică, și cu o preocupare sinceră pentru mărturia creștină în vremea de acum. Mi-a spus că vede tot mai multe divorțuri chiar în bisericile evanghelice și că simte nevoia ca cineva a cărui voce poate fi auzită, să vorbească deschis despre această realitate. „Frate”, mi-a spus ea, „parcă divorțul a început să fie privit ca ceva normal. Spuneți oamenilor ce spune Biblia!”
După ce am închis telefonul, mi-am dat seama că nu era glasul unui singur om. Era glasul multor credincioși care privesc cu durere cum una dintre cele mai frumoase instituții lăsate de Dumnezeu este tot mai des atacată și tot mai ușor abandonată.
Nu mă surprinde că lumea tratează căsătoria cu superficialitate. O societate care Îl respinge pe Dumnezeu va ajunge inevitabil să respingă și principiile Lui. Mă întristează însă că aceeași mentalitate începe să pătrundă și în Biserică. Ceea ce altădată era privit ca o tragedie spirituală este prezentat astăzi, uneori chiar între creștini, ca o soluție firească atunci când apar conflictele, dezamăgirile sau suferințele.
Scriptura vorbește însă despre căsătorie într-un cu totul alt limbaj. Ea o numește legământ, nu contract. Iar un legământ înaintea lui Dumnezeu nu este făcut pentru zilele bune, ci pentru întreaga viață. De aceea Domnul Isus Cristos a spus atât de limpede: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Aceste cuvinte nu exprimă doar un ideal frumos, ci voia lui Dumnezeu pentru familie.
Cred că nu asistăm doar la o schimbare de mentalitate, ci la o luptă spirituală. Diavolul a urât întotdeauna ceea ce Dumnezeu a binecuvântat. Dacă poate distruge familia, slăbește Biserica. Dacă poate convinge oamenii că legământul căsătoriei este negociabil, atunci a reușit să lovească în una dintre cele mai importante temelii ale societății și ale vieții creștine.
Nu scriu aceste rânduri pentru a condamna pe cineva și nici pentru a răni oameni care din neștiință poartă deja cicatricile unui divorț. Harul lui Dumnezeu este suficient pentru orice om care se întoarce la El. Scriu însă cu convingerea că Biserica nu are voie să tacă atunci când cultura încearcă să redefinească ceea ce Dumnezeu a stabilit.
Pentru cel care dorește să trăiască în voia lui Dumnezeu, divorțul nu poate deveni o opțiune acceptată. Înainte de a ne întreba cum putem ieși dintr-o căsnicie dificilă, ar trebui să ne întrebăm, cu smerenie și rugăciune, cum putem rămâne credincioși legământului pe care l-am făcut înaintea lui Dumnezeu.
