Acceptă chemarea, ASCULTĂ!

„Domnul a chemat pe Moise, i-a vorbit din cortul întâlnirii și a zis…”

(Leviticul 1:1, VDC)

Chemarea lui Dumnezeu nu este un ecou rezervat celor excepționali, ci o voce clară adresată inimilor disponibile. Dumnezeu l-a chemat pe Moise din cortul întâlnirii, nu dintr-un palat și nu printr-o strigare publică, ci într-un cadru al apropierii și al reverenței. Așa cum Moise a fost chemat, tot astfel și noi suntem chemați — nu pentru că suntem mari, ci pentru că Dumnezeu este mare.

1. Chemarea este specială pentru oameni obișnuiți.

Moise pășise deja prin eșec, prin pustie, prin tăcere. Nu era un om cu renume când Dumnezeu l-a chemat. Aceasta este esența chemării divine: ea vine spre cei ce nu s-ar fi așteptat să o primească, tocmai pentru ca puterea Celui ce cheamă să fie evidențiată prin slăbiciunea celui chemat.

2. Chemarea este specifică pentru fiecare om.

Dumnezeu nu rostește generalități când vorbește sufletului. Vocea Sa este intimă, direcționată, personală. Fiecare viață are un loc precis în planul divin. A-L asculta înseamnă a recunoaște că identitatea noastră își capătă adevăratul sens doar în raport cu voia Lui.

3. Chemarea este spirituală.

A asculta de Dumnezeu nu este un simplu act de conformare externă, ci un răspuns profund al duhului nostru. Este întâlnirea dintre Cuvântul viu și sufletul însetat. În tăcerea cortului întâlnirii — fie el un loc fizic sau o stare lăuntrică — Dumnezeu rostește chemarea Sa, iar noi suntem invitați să ne desprindem de zgomotul lumii pentru a auzi clar.

Astăzi, chemarea nu vine neapărat dintr-un rug aprins sau un munte cutremurat. Ea poate veni printr-un verset, printr-o rugăciune, printr-un om, printr-o liniște adâncă. Important este să ascultăm. Nu doar să auzim, ci să ascultăm — cu inima deschisă, cu sufletul plecat și cu dorința sinceră de a răspunde.

ACCEPTĂ chemarea. ASCULTĂ glasul lui Dumnezeu!

Pentru că acolo unde Dumnezeu cheamă, El și merge înainte.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan