MIJLOCITORUL
MIJLOCITORUL
“Domnul a zis Satanei: “De unde vii?” Și Satana a răspuns Domnului: “De la cutreierarea pămȃntului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” (Iov 1:7)
“…dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre…” (1 Ioan 2:1)
“…El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru noi!” (Romani 8:34)
“ Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine însuși, ca preț de răscumpărare pentru toți.” (1Timotei 2:5-6)
De e zi sau de e noapte,
Ceata duhurilor rele,
Răzvrătite, zbuciumate,
Peste lume înșirate,
Bat și-n Porțile de Stele!
“Truditori” plini de ocară
Și vrăjmași ai celor sfinte
Vin s-acuze iară, iară:
-Doamne, pentru-a cȃta oară?-
Sufletele necăjite.
Veninoasa acuzare
Cu malefice ecouri
Umple-n valuri alba zare
Străjuind în depărtare
Ca o mantie de nouri.
Și la Tronul de Mărire
Al Părintelui Ceresc
E-nfierată noua fire
Și a vieții nemurire
Din tot neamul omenesc.
-Cine este fără vină
Ȋntre oameni, pe pămȃnt?
Mulți din cei ce Ţi se-nchină
Sunt departe de lumină,
Strigă vechiul Belzebut.
-Dacă binecuvȃntarea
Nu mai este peste ei
Ȋncetează și cȃntarea
Și se stinge Adunarea
Ca o pală de scȃntei.
Și vor fi ai mei, Stăpȃne,
Chiar de trec peste ce-i scris;
După cum Ai spus, știi bine,
Eu sunt cel care menține
Un întreg pămȃnt proscris!
-Nu te lăuda într-una,
Spune Domnul Dumnezeu!
-Cei ce au lăsat minciuna
Au întins pre Mine mȃna
Și al lor Stăpȃn sunt Eu!
Fiul Meu i-a scos din moarte
Și din brațul tău de fier,
Și nimic nu-i va desparte
De iubire și dreptate
Și Lumina Mea din Cer!
El, care-a plătit păcatul
Pe Golgota,-n zi de chin,
A învins ca nimeni altul
Și-a înmiresmat Ȋnaltul
Mȃntuindu-i pe deplin!
*
Plin de har și strălucire
Cu veșmȃntul alb, curat,
Lȃngă Tronul de Mărire,
Ȋntr-o sfȃntă mijlocire,
Stă al păcii Ȋmpărat!
*
-Pentru sufletele-n viață,
Pentru cei de pe pământ,
Iarăși cer îngăduință;
Dă-le timp de pocăință
Și vei fi, Tată, slăvit!
Sus, pe cruce, al Meu sȃnge
A plătit păcatul greu:
Iartă-l, Tu, pe cel ce plȃnge,
Nu-l lăsa-n zadar să strige
Sub puterea celui Rău!
Pentru toți M-am dat ca plată:
Răi, bolnavi, neputincioși;
Mulți veni-vor, Sfinte Tată,
Ȋn lumina Ta curată
Și vor fi iar credincioși!
*
Ce iubire! Ce putere!
Slavă-aici și-n ceruri sus!
Toate duhurile rele,
Și din tină, și din stele
Fug la glasul lui Isus!
El, Păstorul omenirii,
Bun, milos, și iubitor,
Este Darul mȃntuirii,
Calea sfȃntă a iubirii
Și al vieții viitor!
Cine te-ar putea seduce?
Lucifer cu-al său Șeol?
Ȋntre noi și el e-o Cruce
Și un Domn ce ne conduce,
Viu, în vecii vecilor!
Nu e drept și nu-i o scuză
Ca să fii și bun și rău;
Chiar cȃnd Diavolul te-acuză,
Sufletul nu este-o miză
Să te cerți cu Dumnezeu!
Nu știi tu că-n zări albastre,
Sus, de orice gȃnd mai sus,
Peste miile de astre,
Pentru sufletele noastre
Luptă, mijlocind, Isus?
Vrei să fii și tu în luptă
Pentr-un ideal frumos?
Vrei să duci credința sfȃntă
Fără viață prefacută,
În lumina lui Cristos?
Schimbă-ți felul de gȃndire,
Schimbă-ți felul de purtare,
Lasă vechea moștenire,
Nu te închina la fire
Și la cele trecătoare!
Cine poate să-nțeleagă
Firea, mai deplin ca El?
Jertfa lui Isus, întreagă,
Patimi grele azi dezleagă
Și cătușele de fier!
Vrei lumina celor sfinte?
Către El îndreaptă-ți fața;
Viața Lui îți stă ‘nainte
Și, El, sigur, nu te minte
Cȃnd Ţi-a spus:
“Alege viața!”
Nu lăsa ca necredința
Și puterea celui Rău
Să-ți întunece ființa;
Azi, alege pocăința,
Și prin ea, pe Dumnezeu!
De-ai căzut, din neveghere,
Roagă-te, nu dispera!
Cere-i lui Isus putere,
Nu te stinge în durere;
Vina, El îți va ierta!
Ai curaj, că-n zări albastre,
Sus, de orice gȃnd mai sus,
Peste miile de astre,
Pentru sufletele noastre
Luptă, mijlocind, Isus!
*
Vrei și tu să fii în luptă
Drept, curat, și luminos?
Pocăiește-te și-ascultă:
Lupta nu va fi pierdută,
Dacă lupți lȃngă Cristos!
Gelu Ciobanu
