IN MEMORIAM
AMINTIRI și ÎNVĂȚĂMINTE!
L-am întâlnit prima dată pe tata socru în urmă cu vreo patruzeci de ani.
Evident sunt multe amintiri, însă voi consemna doar câteva mențiuni, lecții de viață, pe care le împărtășesc spre învățătura noastră pentru că un părinte întotdeauna trebuie ascultat…..
Am condus-o acasă fiind tineri pe fica lui, (soția mea) de vreo două-trei ori, după ce a ieșit de la magazinul unde lucra. Dânsul foarte hotărât m-a abordat: – vreau să discutăm! – ce intenții ai? – voi, sunteți pocăiți nu puteți umbla împreună oricum….
…. După ce ne-am hotărât de nuntă mi-a spus: eu și cu tatăl tău vom face nunta m-am înțeles cu cuscru… tu numai să-mi spui câți nuntași chemi!
Asta mie mi-a plăcut mult! Așa că am mers pe la bisericile vizitate timp de 7-8 ani si i-am chemat pe pocăiți să vină la nuntä
O mulțime de nuntași din bisericile unde am slujit au umplut de doua ori curtea mare a Biserici din Dej
Așa am ajuns bogat cu cea mai bună soție, iar la nuntā am primit de la nuntași mei banii necesari să-mi cumpăr casă în oraș și să plătesc și avans pt mașină
Cineva a remarcat spunând : vezi dacă şi-a dat zeciuiala pentru lucrarea Domnului El n-a rămasă dator
Când îl vizitam acasă nu avea alte discuții decât de biserică și-mi povestea de bucuriile sau eventuale eșecuri spirituale. Fiind cel mai mare băiat din familia pastorului Vasile Lador, când frații au cumpărat sinagogă evreiască în comunism au înscris proprietatea pe tata socru. Dânsul a dovedit mare caracter imediat după terminarea revoluției a prezentat toate actele și a donat fosta sinagogă bisericii Domnului.
A călătorie mult fiind șofer pe autobuz, a dus spre casele lor mulți, mulți oameni în multe localități dar duminică seara călătoria lui s-a sfârșit, însă nu și promisiunile Domnului.
Nici grijă Lui eternă nu s-a finalizat.
Citim 1 Tesaloniceni 4 : 16
„Căci ÎNSUSI Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos.”
Astăzi când salutăm cu respect plecarea din lumea aceasta a unui soț, tată, bunic, am din partea Domnului un cuvânt de încurajare. Cel care ne-a îngrijit de-a lungul anilor pentru că ne-a iertat, mântuit și binecuvântat cu tot felul de binecuvântări cerești și pământești a promis că EL INSUSI va reveni și va învia pe cei morți în Hristos.
Această formulare ” însuși Domnul ” ne oferă asigurarea și încurajarea că așezăm pe soțul, tatăl, bunicul și fratele nostru pe cele mai sigure mâini, iar Cel care l-a purtat biruitor până aici se va îngriji să aducă reîntâlnirea în glorie cu toți care l-au slujit.
În Ioan 11 înainte de a plânge Isus a întrebat : UNDE L-AȚI PUS ?
Era vorba de un prieten ce l-a primit pe Isus în casa și-n viața sa. A ajuns la mormânt și când nimeni nu anticipa nici să creadă nu puteau Isus a strigat: Lazăre vino afară! Iar mortul a înviat că-i poruncea Cel ce a zis: Eu sunt învierea și viața.
Aceasta este nădejdea noastră, iar versurile următoare sunt edificatoare și pline de speranță.
” Mă duc să dorm puțin la sânul
odihnitor din care sunt,
precum adoarme grâul toamna,
la sânul caldului pământ.
Cîntările-mi vor ține locul
la masa dragostei cu voi,
și ne-ntâlnim cînd veți întoarce
prin câte-o lacrimă napoi.
Mă duc să-mi iau o harfă nouă,
și-o altă carte cu cântări
și-un alt veșmânt de cununie
spre Ziua dulcii Așteptări.
Am să mă-ntorc când tot pământul
de grâul sfânt va fi-nverzit,
și cerul nou va fi-n veșmântul
Ospățului Sărbătorit.
Atunci cu mâinile slăvite
vom legăna cerești finici
nălțînd spre Zări Nebănuite
cântările-ncepute-aici.
… Mă duc numai puțin de-o parte
să odihnesc un ceas, apoi
în Dimineața Fără Moarte
cu Domnul voi veni la voi…”
Viața aceasta este trecătoare, iar cuvintele noastre sunt prea sărace, dar ne rugăm ca Domnul din bogăția mângâierilor cerești să umple viața și viitorul tuturor celor dragi. Azi ne unim cu toți spunând cu drag : La revedere pe țărmul veșniciei alături de Isus Mântuitor.
