NU TOT CE PARE PENTICOSTAL ESTE CREȘTIN PENTICOSTAL
Am primit de curând o scrisoare de la cineva care, cu bună intenție și cu o preocupare pe care o apreciez, ne semnala existența unor persoane care, prin manifestările și afirmațiile lor, ar afecta mărturia penticostală. Autorul scrisorii sugera chiar că asemenea cazuri ar trebui cercetate, că ar trebui să aflăm cine sunt oamenii aceștia, de unde vin și în ce măsură au legătură cu mediul penticostal.
Înțeleg preocuparea și cred că este una sinceră. Numai că scrisoarea mi-a ridicat o întrebare mai importantă: de ce ajungem să punem atât de ușor în seama penticostalilor tot felul de excentricități religioase?
Este suficient ca cineva să folosească un anumit vocabular, să vorbească despre Duhul Sfânt, prorocie, minuni sau experiențe spirituale și aproape imediat apare asocierea cu penticostalismul. Cel mai adesea este vorba despre oameni care nu aparțin Cultului Penticostal. Alteori poate exista o asemănare de limbaj sau de manifestare, fără să existe însă o legătură reală.
De aceea cred că este necesară o clarificare simplă.
Cultul Creștin Penticostal din România este un cult legal și recunoscut, cu o identitate doctrinară și organizatorică publică. Nu este nimic ascuns în privința lucrurilor pe care penticostalii le cred și le practică. Există o Mărturisire de credință care precizează convingerile doctrinare ale penticostalilor. Există un Statut care arată felul în care este organizat și funcționează Cultul. Iar, mai presus de acestea, există Scriptura, pe care penticostalii o consideră autoritatea fundamentală pentru credință și viață.
Dacă vrem, așadar, să știm ce este penticostalismul, aceasta este cartea lui de vizită.
Nu cred că soluția este să pornim într-o investigație după fiecare persoană care apare în spațiul public cu manifestări religioase mai mult sau mai puțin excentrice, pentru a stabili cât de aproape sau cât de departe se află de penticostali. Mai întâi trebuie să ne întrebăm dacă ceea ce spune și face persoana respectivă reprezintă într-adevăr credința și practica penticostală.
Faptul că cineva seamănă, din exterior, cu un penticostal nu îl face reprezentativ pentru penticostalism. Faptul că folosește expresii întâlnite și în bisericile penticostale nu înseamnă că exprimă doctrina penticostală. Și nici autodefinirea unei persoane nu transformă automat toate manifestările sale în practici asumate de Cultul Penticostal.
Apreciez, așadar, preocuparea celui care mi-a scris. Ea îmi oferă însă și ocazia acestei precizări: nu asociați cu penticostalii orice manifestare religioasă neobișnuită.
Putem discuta critic despre penticostali. Putem pune întrebări, putem semnala derapaje și putem cere responsabilitate atunci când situația o impune. Dar o asemenea discuție trebuie să înceapă cu o minimă rigoare: să distingem între ceea ce un individ face în nume propriu și ceea ce o comunitate religioasă crede, învață și practică în mod asumat.
Dacă vrem să-i cunoaștem pe penticostali, să-i cunoaștem mai întâi din propria lor carte de vizită. Ea este publică și este la îndemâna oricui dorește, cu adevărat, să înțeleagă.
