Semn. Strămutare. Seriozitate.

„Scoate-ți lucrurile ca niște lucruri de călătorie ziua, sub ochii lor, dar pleacă seara, în fața lor, cum pleacă cei ce se duc în robie!”
Ezechiel 12:4

Ezechiel slujea printre exilații din Babilon. Poporul încă spera că Ierusalimul va scăpa, iar unii refuzau să creadă avertismentele lui Dumnezeu. De aceea, Domnul îi cere profetului să transforme mesajul într-un semn vizibil: să-și pregătească bagajele și să plece ca un om dus în robie. Gestul anunța ceea ce urma să se întâmple cu locuitorii Ierusalimului.

Uneori Dumnezeu nu doar vorbește.
Uneori Dumnezeu arată.

Ezechiel trebuia să facă în fața oamenilor ceea ce ei refuzau să creadă din cuvinte.

Aici este lecția:

SEMNELE lui Dumnezeu cer atenție.
STRĂMUTAREA arată consecința neascultării.
SERIOZITATEA mesajului nu trebuie minimalizată.

Este periculos să auzi avertismentul lui Dumnezeu atât de des încât să nu te mai miște.

Poți ajunge să vezi semne și să rămâi indiferent.
Poți auzi Cuvântul și să amâni schimbarea.
Poți ști că un drum este greșit și totuși să continui pe el.

Ezechiel 12 ne amintește că Dumnezeu este răbdător, dar avertismentele Lui nu sunt decor spiritual. Ele sunt chemări la trezire și pocăință.

Nu orice plecare este o aventură. Uneori este consecința unei neascultări repetate.

De aceea, când Dumnezeu vorbește, nu întreba doar:

„Ce înseamnă pentru ei?”

Întreabă și:

„Ce trebuie să schimb eu?”

Cel mai periculos lucru nu este să nu primești niciun semn, ci să primești suficiente semne și să continui ca și cum nimic nu s-ar întâmpla.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan