DISCURS LA MITINGUL DE SOLIDARITATE CU FAMILIA SAMSON – LONDRA 11 iulie 2026
„Normal este ca un copil să crească lângă părinții lui”
Dragi români adunați astăzi în inima Londrei, ca să apărați valorile date nouă de Dumnezeu,
Mi-am amintit aici o întâmplare adevărată care m-a impresionat profund:
Într-un sat din România, un copilaș de numai trei sau patru ani s-a rătăcit. Când părinții au văzut că nu-l mai găsesc, nu doar familia a pornit în căutarea lui. S-a ridicat tot satul. Apoi au venit oameni din satele și comunele învecinate. S-au prins mână în mână și au pornit să cerceteze fiecare colț de pădure, fiecare lan de grâu, fiecare vale și fiecare drum. Au mers împreună, umăr lângă umăr, până când copilul a fost găsit și adus înapoi în brațele părinților lui.
M-am gândit că aceasta este frumusețea sufletului românesc. Când un copil este în pericol, oamenii nu întreabă dacă este copilul lor…Îl caută ca și cum ar fi al lor.
Astăzi, noi facem același lucru.
Poate că Sara și Tiana Samson nu sunt copiii fiecăruia dintre noi. Dar sunt copiii unei familii de români. Sunt copiii unor părinți care plâng de mai bine de trei ani și jumătate.
Și de aceea, românii de pretutindeni, din România, din Marea Britanie, din Europa, din America, din Australia și din toate colțurile lumii, se prind astăzi, simbolic, mână în mână și spun un singur lucru:
Nu vom înceta să căutăm dreptatea până când aceste două fete nu se vor întoarce acasă, în brațele părinților lor.
Pentru că există un cuvânt pe care lumea de astăzi pare să-l fi uitat. Acest cuvânt este normalitatea.
În fiecare zi ni se spune că trebuie să redefinim normalitatea. Că trebuie să acceptăm că ceea ce generații întregi au considerat firesc nu mai este firesc…Dar există lucruri pe care niciun parlament, niciun guvern și nicio instituție nu le poate schimba. Există o normalitate lăsată de Dumnezeu.
Și una dintre cele mai importante expresii ale acestei normalități este familia.
Normal este ca un copil să crească lângă părinții lui.
Acesta este adevărul pentru care ne aflăm astăzi aici. Nu este doar o convingere religioasă. Este legea firii. Este legea inimii. Este legea pe care Dumnezeu a așezat-o în creație.
Când un copil se naște, primul lucru pe care îl caută este brațul mamei. Când îi este teamă, caută mâna tatălui. Acolo găsește siguranță. Acolo găsește iubire. Acolo învață să trăiască.
Normal este ca un copil să crească lângă părinții lui.
Întreaga Scriptură apără această normalitate. Când Faraon a poruncit ca pruncii evreilor să fie luați de lângă părinții lor și aruncați în Nil, Dumnezeu a văzut acea cruzime și a judecat-o. (Exodul 1)…Când popoarele păgâne își luau copiii și îi aduceau jertfă lui Moloh, Dumnezeu a numit acest lucru o urâciune. (Leviticul 18:21)
De ce? Pentru că Dumnezeu nu a creat copiii pentru a fi smulși din familie, ci El i-a încredințat părinților.
Psalmistul spune: „Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul.”
Moștenirea aceasta nu a fost dată statului. A fost dată părinților.
Și astăzi suntem aici pentru că două fetițe, Sara și Tiana Samson, sunt departe de părinții lor de mai bine de trei ani și jumătate.
Și noi credem că normal este ca un copil să crească lângă părinții lui.
Am avut privilegiul să stau de vorbă cu Daniel și Bianca Samson. Nu am văzut doi oameni care fug de responsabilitate…Am văzut doi părinți care trăiesc numai pentru speranța că își vor vedea din nou fetele.
Ei nu pot dormi liniștiți. În fiecare zi se întreabă dacă Sara și Tiana sunt bine. Dacă sunt sănătoase. Dacă mai au puterea să spere. Asta fac părinții. Asta face dragostea.
În schimb, funcționarii unui sistem social pot închide liniștiți un dosar la sfârșitul programului.
Un părinte nu închide niciodată dosarul copilului său…Îl poartă în inimă zi și noapte.
Normal este ca un copil să crească lângă părinții lui.
De aceea protestul nostru nu este unul politic. Este unul profund uman. Este unul moral. Este unul al conștiinței. Noi nu cerem privilegii. Nu cerem tratament special. Cerem respectarea unei rânduieli pe care Dumnezeu a pus-o în lume și pe care nicio societate nu are dreptul să o răstoarne.
Și mai este un cuvânt al Scripturii care ne-a adus astăzi aici. „Deschide-ți gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiți.” (Proverbe 31:8)
Astăzi noi deschidem gura pentru Sara și Tiana. Astăzi noi vorbim pentru Daniel și Bianca. Astăzi spunem împreună că familia trebuie apărată. Că dragostea unui părinte nu poate fi înlocuită de nicio instituție.
Și că normal este ca un copil să crească lângă părinții lui.
Mă rog ca Dumnezeu să atingă inimile tuturor celor care au puterea de a lua decizii. Mă rog ca Sara și Tiana să fie ocrotite. Mă rog ca această familie să fie reîntregită. Și mă rog ca lumea să nu uite niciodată acest adevăr simplu, dar sfânt: Normal este ca un copil să crească lângă părinții lui.
Și, înainte de a încheia, aș vrea să mă adresez direct autorităților suedeze.
Suedia este o țară pe care lumea a privit-o multă vreme cu respect. Este o țară care și-a construit, de-a lungul istoriei, o imagine frumoasă, o imagine a unei societăți preocupate de dreptate, de demnitatea omului și de protejarea celor vulnerabili. Este o națiune care a fost puternic influențată de valorile creștine și care a oferit Europei și lumii exemple demne de urmat.
Tocmai de aceea vă spun astăzi, cu respect, dar și cu toată sinceritatea:
Nu lăsați ca această imagine frumoasă să fie umbrită și pătată de deciziile unor funcționari care, în numele protecției copilului, produc atâta suferință unor copii și unor părinți. Nu lăsați ca numele Suediei să fie asociat cu despărțirea copiilor de familiile lor atunci când această despărțire nu mai poate fi justificată.
Aveți astăzi ocazia să arătați că dreptatea, compasiunea și umanitatea sunt mai puternice decât birocrația. Faceți tot ceea ce este posibil pentru ca Sara și Tiana să se întoarcă acasă. Faceți dreptate acestei familii. Și arătați lumii că Suedia rămâne țara care știe să îmbine legea cu compasiunea și autoritatea cu respectul față de familie.
Iar noi, cei prezenți aici, nu vom înceta să ne rugăm, să vorbim și să fim solidari până când aceste două fete vor fi din nou acolo unde le este locul…Acasă. În brațele părinților lor.
Dumnezeu să binecuvânteze familia Samson! Dumnezeu să binecuvânteze toate familiile!
Și Dumnezeu să ne ajute să apărăm întotdeauna ceea ce El a rânduit de la început:
Normal este ca un copil să crească lângă părinții lui.
