Nuntă în familia Bodnariu. Eliana, fiica cea mare, s-a căsătorit la 11 ani după ce a fost luată de autoritățile norvegiene.
David & Eliana în ziua cununiei ❤️
Acum 11 ani eram departe de a mă fi gândit, împreună cu colegul și prietenul meu Ben Oni Ardelean, la o astfel de zi…La acel moment, atât Eliana Bodnariu, cât și frații și surorile sale, fusesera luați cu forța de odioasa instituție norvegiană Barnevernet de la părinții lor, Marius și Ruth.
Anii au trecut, Domnul a lucrat în chip minunat, iar astăzi Eliana a fost o mireasă superbă. Am ochi de tată de fată care a fost mireasă, așa că stiu să văd și să simt o mireasă fericită și împlinită lângă tânărul soț pe care l-a ales. Îi privești ochii luminoși și fața care radiază, zâmbetul larg din inimă și o asculți cum cântă. O mireasă care cântă, lângă alesul inimii, e un lucru superb. Mai ales când îi cântă cu recunostință unui mare Dumnezeu, care a salvat-o și i-a dăruit o nouă viață.
În fotografii, la nunta organizată undeva în Bihor, de unde este mirele, veți regăsi români, norvegieni (părinții lui Ruth și una dintre surori), danezi, româno-norvegieni (Naomi, Matei, Ioan, Ezekiel, Rebecca, Nathanael), părinți, bunici, prieteni, familiile etc. Oameni de la țară, oameni de la oraș, oameni din România, oameni din diaspora. Pentru mine, adevăratul epilog al recent laureatului la Cannes „Fijord” a fost de fapt astăzi. Această nouă familie româno-norvegiană, întemeiată astăzi și care va trăi în libertate, dragoste și în credință în România. Și, ceea ce este frumos pentru sufletul acestei mirese, este faptul că în ciuda traumei cauzate de un odios sistem de „protecție” socială numit Barnevernet, ea nu a uitat că în inima ei există cu putere și identitatea norvegiană și si-ar dori, la un moment dat, să se întoarcă în vizită în țara mamei sale, în care și ea a trăit câtiva ani, pentru a revedea Norvegia. Doar că ea a ales, pentru motive întemeiate, să își trăiasca viata si fericirea în România…
Domnul să le binecuvânteze căsnicia și familia lui David și Elianei!
P.S. Despre celalalt eveniment din Bihor, care a generat atâtea emoții, comentarii publice, reacții și o adevarată fractură în societatea românească, voi scrie separat în perioada următoare. Nu reacționez niciodată, mai ales în astfel de cazuri complexe și delicate, nici urmare asteptarilor sau sub presiunile unora sau altora, care imi transmit ca stau „cu ochii” pe contul meu de Fb, nici la obsesiile manifeste ale unor neomarxiști pseudo-creștini…Pur și simplu mi-am luat timp să cunosc ceea ce nu cunosteam direct, ca să înteleg, ca să vorbesc cu foarte mulți oameni, unii dintre ei persoane pe care le cunosc de mulți ani și in care am incredere. Alții, din zona geografică menționata, cunoscători directi a ceea ce s-a întâmplat în acești 20 de ani. Pentru a putea să ma pronunț. Si o voi face. Una dintre multele voci care s-au exprimat sau se vor exprima. Doar că am dorit să o fac informat.
