Știam despre lucrarea de într-ajutorare de la Dumbrava de ani de zile, încă de pe vremea când eram în SUA, înainte de a fi europarlamentar. Pe 5 iulie 2026, la cinci zile după desantul DIICOT și al aparatului represiune al statului român, am fost la fața locului.

Eram la Washington, DC, când a izbucnit scandalul pe 30 iunie, prin operațiunea de comando a DIICOT. Când am citit comunicatul parchetului am remarcat o serie de detalii care nu corespundeau cu ceea ce știam despre realitatea de la Dumbrava, în primul rând detaliul cu privire la cimitir.

Pretinsele condiții inumane din aceste case precum și afirmația că oamenii erau îngropați într-un câmp, ba chiar în gropi comune – au mințit ordinar unii ce se pretind jurnaliști -, au fost cele două argumente pe care s-a construit campania mediatică de isterizare a populației.

Știam care era situația de fapt, pentru că era de notorietate, dar l-am sunat din SUA pe preotul din sat pentru clarificări, iar când am aflat și mai multe detalii i-am spus că voi veni personal să mă documentez la fața locului.

Pe 1 iulie am avut mai multe întâlniri la Departamentul de Stat, iar, printre altele, a fost ridicat și acest recent subiect. Mi-am spus atunci părerea: acuzațiile de la Dumbrava nu se leagă de realitatea din teren. Am precizat însă că voi reveni cu detalii după ce voi verifica personal.

Am revenit din SUA pe 4 iulie, sâmbătă seara, iar a doua zi dis-de-dimineață am plecat la Dumbrava. Am fost la Liturghie, la biserica din sat, am filmat, m-am documentat, am vorbit cu oamenii, atât off the record, cât și on the record, am vizitat casele din Dumbrava și cimitirul din localitate. Duminică după-amiaza a ajuns în Dumbrava și deputatul Emanuel Ungureanu, cu care am mers apoi împreună să vedem casele din Incești.

La Dumbrava, prin opera de caritate coordonată de Viorel Pasca, dar la care au contribuit mii de donatori și voluntari, mii de oameni ai nimănui – năpăstuiți, bolnavi, abandonați sau uitați de propriile familii și ignorați de stat – au fost primiți, îngrijiți, hrăniți, ajutați și tratați cu o demnitate pe care statul român nu le-a oferit-o.

Oameni abandonați de familii, de instituții, de spitale, de primării, de un sistem rece, birocratic, inuman și incapabil, au găsit la Dumbrava un acoperiș, o masă caldă, o mână întinsă și un zâmbet. Au găsit UMANITATE.

Viorel Pașca a văzut în fiecare dintre acești bolnavi chipul și asemănarea lui Dumnezeu, un Hristos care suferă, în timp ce organele statului, care aveau obligația pozitivă de a-i proteja, îngriji și integra, au văzut în ei doar dosare, statistici și probleme birocratice de care trebuiau să scape.

După ce, timp de 20 de ani, instituții ale statului i-au trimis lui Viorel Pașca mii de năpăstuiți pentru a scăpa de răspunderea și grija față de ei, precum și pentru a da bine la statistici, acum același stat, prin instituțiile sale de forță, vine și îl acuză pe Pașca de trafic de persoane și grup infracțional organizat.

Este revoltător ca, după ani de zile în care instituțiile statului au trimis oameni acolo, același stat să îl prezinte pe Viorel Pașca drept un infractor periculos, când el a dus în spate exact povara de care politicienii și birocrații români au fugit.

La Dumbrava nu a fost un azil de lux și nici o instituție socială rece, făcută pentru bifat standarde pe hârtie. A fost o comunitate vie, care, prin efortul sătenilor și a mii de voluntari și donatori, a redat sens vieții unor oameni pe care instituţiile statului îi consideraseră pierduți.

Genul acesta de comunități trebuie încurajate și sprijinite, nu distruse cu bocancul, pentru că ele fac ceea ce statul român nu a fost în stare să facă: să ajungă la omul concret, la omul bolnav, la omul abandonat, la omul fără familie, fără sprijin și fără speranță.

Modul mincinos și manipulator în care o parte a presei a prezentat cele întâmplate de-a lungul anilor la Dumbrava este revoltător. Prin procedee editoriale care amintesc de propaganda stalinistă, au fost reluate acuzații, insinuări și fragmente rupte din context pentru a construi o imagine monstruoasă despre un loc unde, în realitate, foarte mulți oameni au fost salvați de la abandon, frig, foame și singurătate.

Este ușor să stai într-un studio, într-o redacție sau în spatele unui titlu mincinos și să murdărești oameni, transformându-te în instrumentul slugarnic al unor interese politice meschine. Este mult mai greu, însă, să te cobori printre cei abandonați, printre bolnavi, printre bătrâni, printre cei pe care nimeni nu îi mai vrea, și să îi ajuți zi de zi, an după an, cum au făcut cei de la Dumbrava.

Am văzut pe unii care se pretind mari legaliști spunând că activitatea celor de la Dumbrava nu era legală. Legală raportat la ce?

Da, la Dumbrava nu sunt azile de lux, cu baie în fiecare cameră și meniu dietetic făcut de firmă de catering, cum pretind unii că ar fi trebuit să fie după standarde. Dar nu era obligația lui Pașca să construiască azile de cinci stele. Era obligația statului. Iar statul, în loc să le facă, a risipit și a prădat banii publici pe o mulțime de proiecte inutile, sinecuri, privilegii și contracte pentru clientela politică.

Viorel Pașca a făcut ceea ce le-a cerut Hristos creștinilor să facă: să-l primească pe cel străin, alungat sau fără casă, să-l îmbrace pe cel dezbrăcat, să-i dea apă celui însetat, mâncare celui flămând și să-l cerceteze pe cel bolnav.

Statul, în afară de a-i trimite bolnavi iar acum a-l acuza de trafic de persoane, ce a făcut?

Foarte mulți dintre cei care erau în acele case aveau buletine și domiciliu acolo.

Cu ce drept statul român i-a scos din propriile locuințe și i-a împrăștiat în colțuri opuse ale țării?

Vecini care au fost martori la intervenția mascaților înarmați până în dinți spun că mai mulți bătrâni, când și-au dat seama că vor fi luați de acolo, strigau și plângeau, pentru că nu voiau să fie duși de la Dumbrava.

I-a întrebat cineva pe acești oameni dacă își dau consimțământul să fie luați dintr-un loc unde se simțeau în siguranță, ba unii aveau și domiciliul, pentru a fi duși înapoi în sistemul statului, același sistem care, inițial, îi abandonase și îi trimisese la Dumbrava?

Viorel Pașca nu merită demonizare, linșaj public și minciuni aruncate cu cinism. Merită o evaluare dreaptă, onestă și fără ipocrizia unui stat care își ascunde propria rușine și propriul dispreț față de oameni sub acuzații spectaculoase.

Pentru mine, acest caz nu este doar despre Viorel Pașca. Este despre un stat care își abandonează oamenii cei mai vulnerabili, apoi îi pedepsește pe cei care îi primesc. Este despre cât de ușor poate fi zdrobit un om atunci când un sistem putred și corupt, care a cariat România de aproape 40 de ani, are nevoie de un țap ispășitor atunci când interesele politice o cer.

Ca cetățean și creștin, apoi ca europarlamentar, nu pot sta și nu voi sta pasiv văzând cum România se transformă într-un stat abuziv, ipocrit și represiv cu cei care încearcă să repare ceea ce statul însuși a distrus.

Recomandarea mea e să nu staţi nici voi pasivi, iar cei care aţi fost la Dumbrava să scrieţi despre ce aţi văzut acolo.

Voi începe să postez înregistrările făcute la Dumbrava, pentru ca fiecare dintre voi să poată vedea și judeca singur ce a fost acolo.

Cristian Terhes