Cu inimile întristate am aflat că fratele Vancea a plecat în veșnicie. Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să mângâie inimile familiei și ale tuturor celor care trec prin această grea încercare.
În astfel de momente, când durerea despărțirii este mare și lacrimile curg, ne aducem aminte că Isus este Tovarășul credincios care nu ne părăsește niciodată. Așa cum a mers alături de ucenicii descurajați pe drumul Emausului, tot așa El merge și astăzi lângă inimile frânte, aducând mângâiere, pace și speranță.
Chiar dacă despărțirea doare, credința ne amintește că viața nu se sfârșește aici. În Dumnezeu există nădejdea revederii și promisiunea unei veșnicii în prezența Lui.
Domnul să mângâie familia Vancea și pe toți cei îndoliați.
El este Dumnezeul care întărește inimile și șterge lacrimile.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
