„Domnul scapă sufletul robilor Săi”

Psalmul 34:22 – „Domnul scapă sufletul robilor Săi și niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.”

Viața omului este adesea marcată de lanțuri: lanțuri ale fricii, ale vinovăției, ale neputinței. Însă psalmistul ne aduce vestea bună: Domnul scapă sufletul robilor Săi. Nu spune că scapă trupul de orice suferință sau pașii de orice încercare, ci merge mai adânc – scapă sufletul. Pentru că acolo, în miezul ființei, se poartă adevărata luptă.

Ce paradox frumos: robii sunt liberi! Cei ce se recunosc robi ai Domnului descoperă libertatea adevărată. Lanțurile nu dispar prin forță proprie, ci prin mâna Celui care rupe orice jug. A fi rob al Lui înseamnă a fi scăpat de tirania păcatului și a osândei.

Și psalmistul adaugă: „Niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.” Încrederea mută povara. Osânda se lipește de cei ce se sprijină pe ei înșiși, dar nu are putere asupra celor ce se sprijină pe Domnul. În loc de condamnare, vine iertare; în loc de vină, vine izbăvire; în loc de frică, vine pace.

Aici e jocul harului: cel vinovat este iertat, cel legat e eliberat, cel fricos devine biruitor. Și toate acestea pentru că sufletul lui se încrede în Domnul.

Într-o lume în care osânda se rostește ușor și acuzația cântă tare, versetul acesta devine cântarea sufletului: „Sunt al Domnului și El scapă sufletul meu. Sunt încredințat Lui și osânda nu mă atinge.”

Rugăciune

„Doamne, scapă-mi sufletul de orice povară și ajută-mă să trăiesc în libertatea pe care numai Tu o dai. Îți mulțumesc că în Tine nu există osândă, ci doar har și viață veșnică.”

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan