Sora Ana a fost pentru noi toți un exemplu de CREDINȚĂ și de statornicie. Viața ei a fost caracterizată de o inimă CURATĂ și o dorință sinceră de a-L căuta pe Dumnezeu. A iubit CASA Domnului și a prețuit COMUNITATEA sfinților, slujind cu bucurie și dăruire acolo unde a fost nevoie.

Prin tot ceea ce a făcut, a arătat o viață CONSECVENTĂ în căutarea Domnului și în dragostea față de aproapele.

Astăzi, sora Ana nu mai este printre noi, dar credem cu toată inima că s-a mutat în CASA din Cer, acolo unde nu mai este durere, nici lacrimă, ci pace și odihnă veșnică în prezența Domnului pe care L-a iubit.

Rămânem cu amintirea ei frumoasă și cu încurajarea pe care ne-o dă Scriptura:

„Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apocalipsa 14:13)

Domnul să mângâie familia îndurerată și să aducă pace în inimile tuturor celor care au iubit-o.