Nu-ți pierde cumpătul – Suferința nu e sfârșitul

„Vă rog iarăși să nu vă pierdeți cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră.”

— Efeseni 3:13

Pavel era în lanțuri când a scris aceste cuvinte. În mod normal, o astfel de situație ar fi fost un motiv de îngrijorare pentru cei care îl iubeau și îl urmau. Însă el îi îndeamnă să nu-și piardă cumpătul. De ce?

Pentru că perspectiva lui Pavel nu era limitată la suferința de moment. El privea mai departe, spre scopul veșnic al lui Dumnezeu. Necazurile lui erau parte din planul divin pentru ca Evanghelia să ajungă la neamuri – adică chiar la acei efeseni cărora le scria. Suferința lui era slava lor.

Ce înseamnă să nu-ți pierzi cumpătul?

Să nu lași suferința să-ți umbrească credința.

Să nu permiți fricii să-ți închidă gura sau să-ți paralizeze inima.

Să-ți păstrezi pacea în mijlocul haosului.

Să știi că Dumnezeu e încă pe tron, chiar și când nu-l vezi.

Un adevăr de ținut minte:

Căile lui Dumnezeu trec adesea prin durere, dar nu se termină niciodată în zadar.

Dacă te doare, dacă vezi pe cineva drag suferind pentru credință, nu-ți pierde cumpătul. Poate că exact în acea suferință se naște ceva veșnic. O lucrare. O chemare. O slavă.