Să nu ne pierdem speranța
Câteodată te simți ca și psalmistul, abia îți ți piciorul să nu alunece…
Alergând 🏃➡️ prin deșertul unei lumi aproape de dezastru, printre mormanele de gunoaie, încerci să cureți ce poți, unde poți din dragoste pentru Dumnezeu și viitorul care vrei să îl lași copiilor dragi…
Te lovești de tot felul de oameni și de la unii (cei mai mulți) îți dai seama ca atâta pot, ca păcatul ia învăluit și cu ochii murdari nu pot vedea adevărul, dar durerea e mult prea mare când vezi ca oameni cu pretenții de: neprihănire, sfințenie, curăție stau bine mersi în mizeriile păcatului, iar când le spui adevărul sar în sus ca și șobolanii când deschizi lumina pivniței…
Dar în spate e el, e diavolul; cu tupeul nesimțit…
Bucuros 🤩 când omul arată a fi religios și nu este, bucuros de toate formele și programele noastre, doar să nu spui adevărul, atunci sare în sus ca un animal sălbatic gata să te sfâșie…
E un adevărat botez cu foc 🔥 să te apuci a vesti adevărul, ești socotit un fanatic, retardat, un nimeni…
Să vestești evlavia, postul, înfrânarea, meditarea la legea Domnului într-o lume în care harul este înțeles ca o destrăbălare nutrițională dar are batic pe cap, este o adevărată aventură…
Un haos mai mare ca și cum e lumea astăzi nu știu când a fost, dar se poate mai rău; este haosul din gândirea creștin-contemporană.
Creștinul contemporan face același lucruri ca și un necreștin dar el are convingerea ca prin credință face bine; se păcătuiește dar măcar în calitate de creștin…
Societatea (inclusiv cea creștină) a ajuns atât de rău încât nici nu ști de unde să începi ca să faci ceva, dacă se mai poate face ceva…
Răul suprem este ca ți se taie orice speranță când ți se spune ca nici tu nu ești mai bun și chiar au dreptate…
Exista totuși ceva ce face diferența, este încrederea în Dumnezeu și legea Lui, poruncile Lui!
Cine le va respecta va trăi prin ele cine nu, mă tem ca nu va avea sfârșitul dorit…
Să nu ne pierdem speranța
