PREDICĂ PRIN FAMILIA TA
Cine dorește să fie episcop, dorește un lucru bun, scria Pavel lui Timotei. Ținând cont de contextul de atunci nu era nici ușor și nici profitabilă poziția. Biserica era prigonită, iar slujitorii ei erau vânați în primul rând. Nevoia de slujitori era mare, dacă privim viteza de creștere a bisericii. Nevoie de slujitori și nu de lideri este mare și acum. Termenul “lider” e menționat doar de șase ori în KJV pe când “slujitor” este menționat de 900 de ori. Încă nu înțeleg de ce avem nevoie așa de mult de lideri/directori de departament/șefi/boss-ulici!?!?
Însă Pavel vine și aduce un element permanent valabil în selectarea “episcopilor” – capacitatea de a predica cu întreaga familie fără a rosti un cuvânt. Un om care are chemarea de a fi slujitor își dovedește chemarea în primul rând prin familia pe care o are. Pavel, într-un alt context, vorbește de importanța bunei rânduieli în familie, spunând că “cine nu are grijă de ai săi, este mai rău decât un necredincios”. În textul de mai sus spune că nu poate păstori biserica dacă nu își poate păstori familia.
Unii încearcă să îi păstorească pe alții în timp ce nu își pot pune rânduială în propria familie. Nu mergeți la biserica unde copiii slujitorului nu merg, dacă trăiesc în aceeași localitate. Nu mergeți la biserica unde slujitorii au copii necredincioși sau divorțați sau scăldați în vicii. Evanghelia nu a avut prioritate într-o astfel de familie. Paradoxul mare este că astfel de slujitori slujesc oricui, oricât dar nu au timp de propria familie. Pentru ei contează mai mult feedback-ul mulțimii, rating-ul, nota, părerea, imaginea, scaunul, poziția mai mult decât mântuirea familiei. Deseori umblarea în credință a copiilor de slujitori este chiar doar prin har. Omul știe a folosi cele mai spirituale, chemări, oportunități, daruri pentru o slavă deșartă, sacrificând în schimb ce este mai scump și mai important. Fiți atenți cu plimbăreții Domnului și strângătorii de fonduri pentru Împărăție. Uneori “chemații” nu găsesc nici punctul nici amin-ul pentru că ei știu multe dar nu iubesc oamenii mai mult decât amvonul și nici nu este ordine în viața lor. De obicei ei caută să atingă emoțiile, să tulbure conștiința făcând omul să se simtă vinovat sau obligat față de el și lucrarea lui sau să gâdile firea cu “cinci pași spre prosperitate”. De obicei ei sunt pescarii ce pescuiesc nu în apele sălbatice ale lumii ci mută peștii din acvariul altora în acvariul lor. Un slujitor bătrân spunea: “ dacă vrei să fi popular și să devi bogat, deschide o biserică.” În numele religiei se strâng miliarde de dolari în timp ce săracii rămân tot săraci iar nevoile sunt mai multe. Se investesc sume colosale în construcții dar mai puțin în oameni. E o stare strigătoare la cer ca un slujitor să fie multimilionar în timp ce în jurul casei lui sunt 100 de boschetari. Explicația ar fi simplă: ei trăiesc în întuneric, nu cred…, și tot felul de alte explicații. Nu este o băgare e degetului în ochi ci doar o descrie a unei sumbre realități.
GÂNDUL ZILEI: PREDICĂ CU VIAȚA DE FAMILIE CELOR DIN JURUL TĂU.
