Ziua 9 în misiune – Madagascar

Un drum, o oprire, un miracol al răbdării

Astăzi am pornit din Mahajanga spre Antananarivo. Un drum lung, greu, sfâșiat pe alocuri de praf, pietre și soare. Madagascarul nu-ți oferă niciodată distanțe, ci experiențe. Și fiecare kilometru te învață ceva.

Căldura a coborât peste noi ca o pătură grea, iar drumul a început să se deruleze lent, foarte lent… Așa lent, încât după ore întregi de mers, când am privit kilometrajul, ne-am privit și între noi, și cerul, și am început să râdem:

100 de kilometri în 5 ore.

Atât. Atât a vrut Dumnezeu să fie.

Așa că ne-am oprit.

Ne-am oprit ca să respirăm, să reflectăm, recunoaștem frumusețea creație .

Ca să privim.

Ca să ne minunăm.

Pentru că în Madagascar nu alergi după timp. Timpul te oprește el pe tine ca să vezi ce ai în jur: oameni care zâmbesc în praf, copii care fac cu mâna, dealuri care par pictate, ceruri ce se deschid ca o rugăciune.

Ne-am oprit și am admirat, ne-am rugat împreună cu un grup de malgași, aflați în câmp! A fost o întâlnire miracol

Ne-am mirat.

Ne-am liniștit.

Aici, fiecare kilometru e o lecție despre răbdare. Fiecare oprire e un SELAH – o respirație între două bătăi de inimă.

Și fiecare zi te apropie mai mult de Dumnezeu, chiar dacă drumurile sunt grele, iar viteza mică.

Pentru că în misiune nu contează cât de repede ajungi, ci cât poartă Dumnezeu în tine pe drum.

Cu dragoste, echipa de misiune ( Daniel Hada, Cristi Niță, Ciprian Bârsan )