Viața la intersecție …cu moartea
Dumnezeu a creat o întretăiere în viața mea, o furcă de cărări, o răscruce, pe care am resimțit-o în modul în care Psalmistul o pune cel mai bine: ”El mi-a frânt puterea în drum și mi-a scurtat zilele.” (Psalmul 102:23). Dar imediat este versetul 24: ”Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin veșnic!”
În toată această perioadă în care am trăit între viață și moarte, la răscrucea dintre sănătate și boală, ce mi-a păstrat mintea limpede și speranța nevătămată a fost faptul că dincolo și pe lîngă toate intersectările și popasurile de răscruce din calea mea, m-am întîlnit cu Dumnezeu sau, mai bine zis, Dumnezeu mi-a tăiat calea, viața mi-a ajuns la răs-cruce cu Viața Lui, și moartea mea s-a întretăiat cu moartea Sa, astfel că viața mea, tăiată fiind, va fi împletită cumva cu Viața din El.
Orice astfel de încrucișare de cărări cu Dumnezeu este traumatizantă. Nu poți rămîne în picioare, întreg și vesel, așa cum Iacov n-a rămas întreg după lupta cu Îngerul. Același Înger care l-a lovit pe Iacov ca să șchiopăteze, tăindu-i calea, Același Înger care l-a prins în drum pe Saul din Tars în drumul Damascului, orbindu-l și schimbîndu-i destinația și destinul, Același m-a lovit și pe mine în piept, ologindu-mă, hăcuindu-mă, despicîndu-mă de la gît pînă la stern, sfîșiindu-mă, ca să mă întregească.
