Un Tată. Un Dumnezeu. Un Legământ.

„N-avem toți un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem așa de necredincioși unul față de altul, pângărind astfel legământul părinților noștri?”
Maleahi 2:10

Context: Maleahi vorbește unui popor întors din exil, care își reluase viața religioasă, dar în relațiile dintre oameni apăruseră necredincioșia și încălcarea legământului. Dumnezeu le arată că spiritualitatea lor nu putea fi separată de felul în care se purtau unii cu alții. Nu poți pretinde credincioșie față de Dumnezeu în timp ce practici necredincioșia față de aproapele tău.

Versetul începe cu două întrebări care lovesc direct în rădăcina problemei:

„N-avem toți un singur Tată?”
„Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?”

Dacă avem același Creator, atunci cel de lângă mine nu este doar „un alt om”. Este o persoană creată de Dumnezeu, care trebuie tratată cu demnitate, adevăr și respect.

Apoi vine întrebarea incomodă: „Pentru ce dar suntem așa de necredincioși unul față de altul?”

Aici credința coboară din declarații în relații.

Poți vorbi frumos despre Dumnezeu și să rănești oamenii.
Poți apăra adevărul și să nu fii tu însuți demn de încredere.
Poți respecta ritualul și să încalci legământul.
Poți ridica mâinile spre Dumnezeu și, în același timp, să întorci spatele aproapelui.

Maleahi ne amintește un adevăr esențial: verticala credinței se verifică pe orizontala relațiilor.

Credincioșia față de Dumnezeu trebuie să producă credincioșie față de oameni — în familie, în căsnicie, în prietenii, în biserică și în promisiunile pe care le facem.

Nu este suficient să întrebăm: „Sunt aproape de Dumnezeu?”
Trebuie să avem curajul să întrebăm și: „Pot oamenii să aibă încredere în mine?”

Nu putem onora același Tată, în timp ce ne trădăm unii pe alții. Credința care Îl onorează pe Dumnezeu se vede în credincioșia față de oameni.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan