Un Semn al Sfârșitului: Răcirea Dragostei
Comentariu la Matei 24:12
„Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.”
— Matei 24:12
1. Introducere: Când iubirea obosește și sufletul devine rece
Sfârșitul nu începe cu un sunet de trâmbiță. Nu cu ceruri despicate, nici cu profeți apocaliptici. Uneori, sfârșitul începe în tăcere – atunci când inima nu mai iubește, când mâna nu mai ajută, când ochii nu mai văd pe aproapele, ci doar pe sine.
Versetul din Matei 24:12 este, poate, unul dintre cele mai profunde și tulburătoare avertismente ale lui Hristos. El nu descrie o catastrofă naturală sau o prigoană sângeroasă, ci o epuizare lăuntrică: dispariția treptată a iubirii.
2. Context: Declinul interior ca semn al sfârșitului
Matei 24 este un capitol profetic, dar nu doar istoric. Este o hartă a transformărilor sufletești care vor caracteriza omenirea în apropierea sfârșitului.
După înșelare (v.11) și prigoană (v.9), Hristos identifică un simptom mai greu de detectat: dragostea care se răcește.
3. Cauze – De ce se răcește iubirea?
„Din pricina înmulțirii fărădelegii…”
a. Fărădelegea ca normalitate
Când păcatul devine acceptat, promovat, celebrat – conștiința colectivă se amorțește.
Binele nu mai este apărat, răul nu mai este mustrat. Iubirea, în acest context, pare naivă sau inutilă.
b. Suprasaturația cu suferință
Oamenii obosesc să simtă. Războaie, nedreptate, abuzuri – val după val. În lipsa unui punct de sprijin spiritual, compasiunea devine apatie.
c. Individualismul exacerbat
Într-o cultură a „mie”, dragostea, care presupune „tu”, este sufocată. Eul devine idol. Aproapele – o problemă, nu o chemare.
4. Confuzie – Ce fel de dragoste se răcește?
Cuvântul grecesc pentru „dragoste” aici este „agape” – forma supremă a iubirii, iubirea divină, necondiționată.
Nu este vorba despre simpatie, atracție sau emoție, ci despre disponibilitatea de a dărui, chiar și în absența răspunsului.
Așadar, nu doar iubirea romantică dispare, ci caritatea, jertfa, mila, iertarea. Omul încetează să mai iubească în mod activ.
5. Consecințe – Ce se întâmplă când dragostea se stinge?
a. Relațiile se prăbușesc
Fără dragoste, nu există iertare, răbdare sau reconectare. Familia, Biserica, comunitatea – toate devin structuri goale.
b. Credința slăbește
„Credința lucrează prin dragoste.” (Galateni 5:6)
Când dragostea lipsește, credința devine teorie, nu trăire.
c. Lumea se închide în sine
O societate fără iubire devine suspicioasă, dură, lipsită de har. Într-o astfel de lume, oamenii nu mai caută adevărul, ci doar supraviețuirea.
6. Răspunsul creștin: Cum păstrăm dragostea vie?
„Dragostea nu va pieri niciodată.” – 1 Corinteni 13:8
• Prin părtășie sinceră cu Dumnezeu
Doar iubirea de sus poate reaprinde dragostea dintre noi. Hristos este sursa, modelul și puterea iubirii curate.
• Prin practică zilnică
Dragostea nu este doar sentiment, ci acțiune constantă, alegere conștientă: de a ierta, de a dărui, de a sta lângă cel respins.
• Prin răbdare și rugăciune
Când ceilalți nu iubesc, chemarea creștinului este să nu renunțe, să aprindă lumina, chiar și într-o cameră rece.
Concluzie: Ultima flacără – dragostea
Sfârșitul nu vine atunci când pământul se clatină. Ci atunci când inima nu mai tresare la durerea celuilalt.
Când dragostea moare, lumea e pregătită pentru judecată. Dar cât timp mai există iubire adevărată, harul încă este activ.
A păstra dragostea vie este, în sine, o formă de profeție.
„Rămân dar aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
— 1 Corinteni 13:13
