Surprinși de Cer – când Dumnezeu Se apropie blând…

Astăzi, cerul a coborât încet peste noi, Nu cu vuiet, nu cu foc, ci cu șoapta Duhului și atingerea Lui blândă.

A fost una din acele zile în care Dumnezeu Se face simțit cu o taină ce nu se poate rosti, ci doar trăi.

Prin glasul păstorului Suteu Fănică, Cuvântul a prins carne și oase, ne-a străpuns inimile, ne-a ridicat ochii dincolo de văzut. A fost învățătură vie, hrănitoare, ce ne-a scuturat de praf și ne-a reamintit: suntem chemați la mai mult, la mai aproape.

În închinare, alături de frații Wagner Hanti și Sebastian, am simțit cum zidurile inimii se topesc.

Nu era doar muzică – era răspunsul sufletului la dragoste. Fiecare notă, o rugăciune. Fiecare vers, o chemare.

Și noi, mici și mari, am intrat în corul celor cerești.

Apoi, copilașii…Cu glasuri cristaline și ochi aprinși, au vestit Evanghelia în cea mai curată formă. Prin ei, am văzut împărăția care aparține celor ca ei –curați, simpli, plini de bucurie.

Ne-au înviorat, ne-au făcut să zâmbim cu inimile.

Astăzi, Dumnezeu ne-a surprins.

Ne-a strâns în brațele Lui și ne-a șoptit: „Sunt aici. Nu uitați.”

Și n-am uitat. Cum să uităm, când Cerul a stat între noi?

Dumnezeu e bun. Întotdeauna.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan