Strălucire. Slavă. Smerire.
„Domnul oștirilor a luat această hotărâre, ca să rușineze mândria a tot ce strălucește și să smerească pe toți cei mari ai pământului.”
Isaia 23:9
Isaia 23 este o profeție împotriva Tirului, una dintre cele mai bogate, influente și strălucitoare cetăți comerciale ale lumii antice. Tirul era cunoscut pentru putere, lux, comerț și prestigiu. Tocmai acolo unde oamenii vedeau măreție, Dumnezeu vedea și mândrie.
Mesajul este clar: ceea ce strălucește înaintea oamenilor nu impresionează automat cerul.
Există o strălucire care vine din har.
Dar există și o strălucire care hrănește orgoliul.
STRĂLUCIREA poate atrage privirile.
SLAVA adevărată aparține lui Dumnezeu.
SMERIREA vine atunci când omul încearcă să ia pentru sine ceea ce Îi aparține Lui.
Puterea nu este păcat.
Succesul nu este păcat.
Influența nu este păcat.
Dar toate devin periculoase când omul începe să creadă:
„Eu sunt mare.” „Eu am construit.” „Eu nu mai am nevoie de nimeni.”
Dumnezeu nu are nimic împotriva excelenței. Dar Se împotrivește mândriei.
Și uneori, tocmai ceea ce omul ridică pentru propria glorie ajunge locul în care Dumnezeu îi arată cât de fragil este.
Nu te teme că ești mic.
Teme-te să devii mare în ochii tăi.
Nu te teme că nu strălucești suficient.
Teme-te să uiți Cine ți-a dat lumina.
Dumnezeu nu este impresionat de ceea ce strălucește în ochii lumii. El caută o inimă care rămâne smerită atunci când începe să strălucească.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
