Șelah – De ce mă opresc?
Sunt momente în care viața nu cere să alergi, ci să încetinești. Să nu mai faci, ci să fii. Nu pentru că renunți, ci pentru că ai nevoie să îți amintești cine ești. Dumnezeu nu strigă — El șoptește. Dar pentru a-I auzi glasul, trebuie mai întâi să taci.
Așa am învățat să iubesc cuvântul „Shelah” — o oprire sfântă, un popas între două respirații, o taină care nu cere explicații, ci prezență.
Shelah
De ce mă opresc?
Ca să învăț tăcerea, și apoi să pot ascult vocea Celui care nu Se grăbește.
Ca să îmi odihnesc trupul, ca mai apoi să mă pot apuca cu sens de ce mi s-a încredințat.
Ca să îmi limpezesc gândurile, și să pot gusta din pacea care nu se clatină.
Ca să cobor privirea, și să pot primi lumina care nu orbește, ci vindecă.
Ca să liniștesc inima, și să pot înțelege ce nu se explică, doar se trăiește.
Ca să îmi desprind mâinile de control, și să le pot întinde în închinare curată.
Shelah nu e fugă.
E chemare.
E un altfel de mers — nu înapoi, ci mai adânc.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
